Misiune creştină dincolo de gratii

Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 10 Noiembrie 2010

Pentru Arhiepiscopia Craiovei, Fundaţia "Cuvântul care zideşte" reprezintă de aproape zece ani un mod de promovare a valorilor creştine în actualitatea societăţii oltene. Penitenciarul de Minori şi Tineri (PMT) din Craiova a constituit mereu un spaţiu de acţiune pentru fundaţie.

Fundaţia "Cuvântul care zideşte", ONG patronat de Mitropolia Olteniei, a venit, nu de puţine ori, în sprijinul celor aflaţi în dificultate. Prin programe bine puse la punct, membrii angajaţi şi voluntari au reuşit să aducă o rază de lumină acolo unde întunericul era la el acasă. Un bun exemplu în acest sens poate fi şi colaborarea legată cu PMT Craiova, care durează aproape de la înfiinţarea oficială a fundaţiei. Prin numeroasele acţiuni de alfabetizare şi "terapie prin artă", "Cuvântul care zideşte" a propagat învăţătura despre Hristos şi Biserică dincolo de gratii. Despre începuturile şi evoluţia acestei frumoase colaborări, Mircea Bârchi, educator în cadrul PMT, mărturiseşte: "Pentru PMT proiectele propuse de fundaţie veneau ca ceva nou, ca ceva ce nu se mai făcuse niciodată într-un penitenciar. Era ceva creat de Biserică şi trebuia să se dezvolte în Biserică. În faţa creditorilor, a sponsorilor şi a oamenilor de bine, fundaţia a venit cu blazonul Mitropoliei Olteniei, care are o notorietate de necontestat în viaţa oraşului nostru şi în întreaga ţară". Şcolarizarea deţinuţilor După Revoluţia din â89, în PMT au răsunat pentru prima dată colindele ortodoxe. Era însă nevoie de mult mai mult. Odată cu ridicarea cortinei comuniste, tinerii deţinuţi aveau nevoie de căldura credinţei pentru îndreptare. În acest context, Arhiepiscopia Craiovei a găsit soluţia salvatoare: alfabetizare şi catehizare, sub îndrumarea Fundaţiei "Cuvântul care zideşte": "Primele au fost organizate de membrii ASCOR Craiova, în perioada 1996-1997, cel mai frecvent cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Era pentru prima dată când cei de afară veneau să ne cerceteze. În momentul când fundaţia şi-a început activitatea, în anul 2001, exista deja aici un paraclis improvizat. Această perioadă a fost foarte importantă pentru că nu s-a pornit de la zero. Cred că prima acţiune notabilă a fost legată de şcolarizarea deţinuţilor, lucru în premieră întâlnit în penitenciarul nostru. Legat de acest lucru, trebuie să menţionăm că fundaţia nu a dezvoltat un învăţământ paralel cu cel de stat, ci unul de complementaritate. Prin această acţiune, deţinuţii s-au putut manifesta, iar timpul, care este cel mai mare duşman al lor, a putut fi folosit în scop constructiv", mai spune Mircea Bârchi. Atelier de pictură în penitenciar Tot în această perioadă a luat fiinţă şi atelierul de pictură, coordonat de artistul plastic Dan Ciocan. Concretizarea acestei activităţi a apărut în consecinţa "terapiei prin artă", activitate programată şi implementată la iniţiativa şi cu sprijinul fundaţiei. "Atelierul de pictură a luat fiinţă tot în anul 2001. La început, copiii au trecut printr-un stadiu de descoperire a abilităţilor profesionale, de care m-am ocupat şi mă ocup personal. Cei care au avut înclinaţie spre desen au mers la atelierul de pictură. Pentru mine, cel mai important lucru era să înţeleg care sunt cauzele care l-au determinat să facă delictul care l-a condamnat la puşcărie. În felul acesta am reuşit să ajung la un numitor comun, am reuşit să descopăr care este problema care-l macină pe penitent pentru a o îndrepta", povesteşte educatorul. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Prin perseverenţa lui Dan Ciocan, cei mai talentaţi tineri au fost antrenaţi permanent în spiritul artistic, reuşind să creeze sute de tablouri, unele de o certă valoare. "Lucrul cu copiii nu este deloc uşor, mai ales când se află sub presiunea unei pedepse, aşa cum se întâmplă în cadrul PMT. Elementul de inspiraţie este, dacă nu absent, cu greu de pus în valoare. Pentru a picta, pentru a crea ceva, în general, trebuie linişte, trebuie să ai o stare interioară desăvârşită. Aici, în penitenciar, acest lucru este mai greu, însă nu imposibil. Cred că Dumnezeu a lucrat şi am reuşit împreună să descoperim liniştea din mijlocul furtunii, am reuşit, după multă muncă, să creăm, şi acest lucru eu zic că se vede", mărturiseşte Dan Ciocan, coordonatorul atelierului de pictură din cadrul PMT Craiova. Picturile tinerilor artişti au avut parte de numeroase expoziţii, unele dintre ele chiar la sediul artiştilor plastici din Craiova. Printre cele mai valoroase exponate se numără şi câteva icoane bizantine. În toate aceste activităţi, fundaţia a fost permanent prezentă prin asigurarea suportului financiar pentru susţinerea fiecărei activităţi. După eliberare, a devenit pictor de biserici Cu sprijinul fundaţiei şi sub oblăduirea Arhiepiscopiei Craiovei, tinerii artişti de la PMT au avut parte de numeroase excursii şi tabere de creaţie la mai multe mănăstiri din ţară. Toate aceste ieşiri au avut un rol deosebit de important în dezvoltarea actului creativ şi artistic: "Cu ajutorul mitropoliei, am reuşit să organizăm mai multe excursii în care tinerii au reuşit să se motiveze şi să lucreze frumos. Am avut chiar copii duşi la Mănăstirea Tismana, unde au lucrat şi au participat la slujbe în Săptămâna Patimilor. Toate aceste experienţe i-au ajutat foarte mult. Au văzut astfel că există şi o altă lume decât aceea pe care o ştiau ei. Am putea spune că, pentru câţiva dintre ei, a fost adevărata regăsire. Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără ajutorul fundaţiei", continuă Mircea Bârchi. "Pentru o persoană privată de libertate, statul român cheltuieşte lunar aproape 24 de milioane de lei vechi. Dacă am face o socoteală a celor care s-au schimbat, atunci ne vom putea da seama cât de mult înseamnă aceste programe pentru viaţa societăţii şi pentru viaţa lor. Avem şi un exemplu concret în acest sens, cazul lui Andrei, care, după eliberare, a devenit pictor de biserici. Dacă se spune despre penitenciar că este locul unde se adună gunoaiele, la fel de bine trebuie să se ştie că printre aceste gunoaie există şi numeroase giuvaiere care trebuie adunate şi puse în lumină", încheie Mircea Bârchi, educator în cadrul PMT Craiova şi colaborator apropiat al Fundaţiei "Cuvântul care zideşte".