Mitropolia din Bucureşti la 1900

Atunci când domnitorul Constantin Şerban Voievod ridica Mănăstirea "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena", pe dealul dintre vii de la marginea Bucureştilor, nici nu se gândea probabil cât de importantă va ajunge ctitoria sa. La puţin timp, aici a fost mutată mitropolia, iar domnitorul Constantin Brâncoveanu a locuit la poalele acestui deal într-un palat care pe la mijlocul secolului al XIX-lea mai exista cu numele de "Bibescu", iar spre 1870 avea să fie demolat. În biserica domnitorului Constantin au fost unşi domnii Ţării Româneşti, primul, dar şi pentru ultima oară domn al Principatelor Unite. În incinta fostei mănăstiri s-a hotărât Unirea, iar la 1907, în acelaşi loc, a fost ridicat palatul în care a funcţionat Camera Deputaţilor. Cu ocazia amenajării Dealului Mitropoliei, când a fost construită acea intrare străjuită de coloane care aveau în vârf câte o acvilă, simbol al statalităţii româneşti, a fost adus şi sfinţit marele clopot al mitropoliei, care înlocuia pe cel care amintea de prezenţa rusească în Principate. De asemenea, biserica-catedrală fusese refăcută în parte, ocazie în care i s-au adăugat portice în stil neoclasic. La 1900, biserica-catedrală era locul în care era primit domnitorul la marile praznice, în care slujea mitropolitul primat, era mama tuturor bisericilor din Ortodoxia românească.