Mitropolitul Vasile Lăzărescu, un vrednic păstor bănăţean
În fiecare an, la finele lunii februarie, clericii şi credincioşii bănăţeni fac pomenirea primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, vrednicul de pomenire mitropolit Vasile Lăzărescu. Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, marţi, 21 februarie, după Sfânta Liturghie un sobor de clerici de la Centrul eparhial şi Catedrala mitropolitană au pomenit pe mitropolitul Vasile Lăzărescu, la cripta sa din subsolul Catedralei mitropolitane.
Una dintre marile personalităţi care s-au remarcat pe plan administrativ, dar şi teologic este vrednicul de pomenire mitropolit al Banatului, Vasile Lăzărescu, personalitate puternic evidenţiată datorită capacităţilor sale de vrednic arhiereu şi păstor al Banatului în cele mai vitrege perioade ale sale. Născut într-o familie de oameni simpli, la data de 1 ianuarie 1894, în localitatea Corneşti (fostă Jadani), jud. Timiş, primind la botez numele de Vasile, moşteneşte de la tatăl său, Nicolae Lăzărescu, nu numai dragostea de cele sfinte, dar şi bucuria cântărilor bisericeşti. Studiază Şcoala elementară de 6 ani din Jadani, apoi familia îl trimite spre studiu la Gimnaziul de stat maghiar din Timişoara, unde deprinde şi mai multă dorinţă de a învăţa. Dragostea spre cele sfinte îi călăuzeşte drumul spre Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde devine student în anul 1912, iar mai apoi devine doctor în teologie în anul 1920. Pregătirea teologică în ciuda vârstei sale destul de fragede, de 26 de ani, îl recomandă ca profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, dar şi la cea din Oradea, începând cu anul 1924, unde se dedică cu dăruire şi devotament predării cursurilor studenţilor. La 7 noiembrie 1926, episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei îl hirotoneşte diacon celib, iar în ziua următoare preot. Ca preot se va ocupa şi de creşterea spirituală a studenţilor teologi în calitate de duhovnic. La Oradea îi va fi încredinţată şi funcţia de redactor al foii eparhiale "Legea românească" (1925- 1931). Tot în anul 1926 primeşte distincţia de "iconom stavrofor", iar în Postul Paştilor din anul 1928 se călugăreşte la Mănăstirea Bodrog, din Banat, păstrând numele de Vasile. La numai câteva luni va primi rangurile de singhel şi protosinghel, iar în anul următor rangul de arhimandrit.
În urma voturilor Sfântului Sinod din Bucureşti (121 la număr), profesorul Vasile Lăzărescu devine episcop al Caransebeşului în data de 21 octombrie 1933, eparhie pe care o va păstori până la data de 12 iunie 1940, când ajunge episcop al Timişoarei.
Vasile Lăzărescu, primul mitropolit al Banatului
Visul timişorenilor de a avea în capitala Banatului o episcopie cu un episcop titular se împlineşte în anul 1939. Un an mai târziu, episcopul Caransebeşului Vasile Lăzărescu devine arhiereu al Timişoarei, fiind instalat în noua demnitate de către mitropolitul Ardealului, Vasile Bălan, la 25 martie 1941. De numele lui Vasile Lăzărescu este legată ridicarea impunătoarei catedrale din Timişoara, sacrificându-se mult pentru ridicarea acestui edificiu.
În anul 1947, la 19 septembrie, Timişoara devine mitropolie, Vasile Lăzărescu fiind întronizat tot atunci în demnitatea de mitropolit la sărbătoarea Sfântului Dumitru - 26 octombrie.
La cererea autorităţilor regimului comunist-ateu, mitropolitul Vasile Lăzărescu a fost forţat să se retragă la 18 decembrie 1961, cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Cernica. În anul 1969, la 21 februarie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat în satul său natal. Abia în anul 1993, osemintele sale sunt reînhumate, conform dorinţei sale, în cripta mitropolitană din subsolul catedralei din Timişoara.
Personalitatea mitropolitului, activitatea sa ca ierarh al Caransebeşului şi mitropolit al Timişoarei îl înfăţişează în conştiinţa credincioşilor bănăţeni ca un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos într-o vreme greu încercată.