Moartea Prea Fericitului Hristodoulos a îndoliat întreaga Ortodoxie

Biserica Greciei şi întreaga Biserică Ortodoxă este în doliu. Prea Fericitul Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade, a trecut ieri la cele veşnice, din cauza cancerului de ficat de care suferea.

În vârstă de 69 de ani, Arhiepiscopul Hristodoulos a fost spitalizat în august într-o clinică din Miami (Statele Unite) pentru un transplant care, ulterior, a eşuat. La sfârşitul lui octombrie s-a întors în Grecia, unde a început şedinţele de chimioterapie la reşedinţa sa din Psychiko, într-o suburbie din nordul Atenei. Autorităţile elene au decretat patru zile de doliu naţional, înainte de funeraliile care vor avea loc joi, 31 ianuarie. PF Hristodoulos era o persoană foarte influentă şi populară în ţara sa şi bun prieten al Bisericii Ortodoxe Române. PF Patriarh Daniel, însoţit de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, va participa la funeraliile PF Părinte Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade. Din delegaţie fac parte IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, şi PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal. Prea Fericitul Hristodoulos provenea dintr-o familie de refugiaţi din Adrianopole, din estul Traciei. După schimbul forţat de populaţie între Grecia şi Tracia, din 1924, familia părinţilor săi s-a stabilit la Xanthe, unde, în 1939, s-a născut şi viitorul Întâistătător al Bisericii Greciei. Tatăl său, Constantinos Paraskevaides, era negustor. A participat la toate mişcările naţionale şi era unul dintre cetăţenii de vază ai oraşului. A îndeplinit funcţia de primar în perioada 1946-1950, când Grecia era sfâşiată de lupte civile. În 1941, după ce Germania a declarat război Greciei, şi-a adus familia la Atena, unde a considerat că va fi mai în siguranţă. Îndrumător al tinerilor La Atena, Arhiepiscopul Hristodoulos a trăit până la 35 de ani. Educaţia generală şi-a format-o la Liceul Leonteion, unde a studiat timp de şase ani, plecând apoi să studieze dreptul la Universitatea din Atena (1962-1967), pe care a absolvit-o cu calificativul magna cum laudae. În acelaşi timp, a studiat muzica bizantină la Odeonul din Atena, unde a fost deosebit de apreciat. Din 1961 a început să contribuie cu articole, la început, în publicaţiile religioase, iar mai târziu şi până în ultimii ani, în presa cotidiană. A publicat sute de studii în domeniul religios, legal, bioetic, social ş.a.m.d. Încă din copilărie, Arhiepiscopul Hristodoulos a manifestat o puternică vocaţie pentru preoţie, aceasta fiindu-i cultivată şi de persoane de mare ţinută spirituală. Astfel, în 1961, deşi studiase numai dreptul, a fost hirotonit diacon, după ce fusese tuns în monahism la Sfânta Mănăstire Varlaam, din Meteora. Şi-a dedicat activitatea predicării, instruirii catehetice şi învăţării credinţei. În 1965 a fost numit protopop şi preot predicator la biserica „Adormirea Maicii Domnului“ în vechiul Phaleron, unde s-a distins ca excelent liturg şi îndrumător al tineretului. În 1968 a fost numit secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, unde şi-a dovedit aptitudinile organizatorice şi administrative. A deţinut această funcţie până în 1974, când, la vârsta de 35 de ani, a fost ales Mitropolit de Demetrias, la propunerea Arhiepiscopului de atunci al Atenei, Seraphim. A reînnoit structurile interne ale Bisericii Ca Mitropolit de Demetrias, Prea Fericitul Arhiepiscop Hristodoulos a dovedit, în ciuda vârstei sale relativ tinere, o maturitate impresionantă. Încă de la început s-a dedicat organizării interne a Mitropoliei. A încurajat tineri clerici să-şi continue studiile şi a atras spre preoţie numeroşi tineri talentaţi. Pe parcursul celor 24 de ani în care a fost episcop, a hirotonit aproximativ 150 de noi clerici şi a reînnoit cadrele Mitropoliei, plasând oamenii potriviţi la locurile potrivite. Una dintre trăsăturile care i-au caracterizat activitatea a fost reînnoirea structurilor interne ale Bisericii, din dorinţa de a le aduce în contemporaneitate. În acest scop, a început să creeze noi cadre, clerici şi laici, a căror formaţie a reînnoit-o permanent, pentru ca respectivii clerici să poată trata probleme curente atât din punct de vedere spiritual, cât şi uman. A înzestrat Mitropolia cu aşezăminte sociale, cum ar fi Centrul de asistenţă familială, şcoli pentru părinţi, centre de consiliere pentru problemele adolescenţilor, postul de Radio „Mărturisirea Ortodoxă“, cu un program permanent reînnoit, ziarul „Informaţia“ etc. PF Hristodoulos s-a impus ca un bun vorbitor nu numai pe teme religioase, dar şi sociale şi etice. A fost invitat să vorbească în multe oraşe din întreaga Grecie, în faţa unui mare auditoriu, bucurându-se de o mare apreciere din partea ascultătorilor. În acelaşi timp, s-a distins prin participarea la discuţii televizate, în care a prezentat şi a susţinut poziţia şi drepturile Bisericii. Articolele sale au contribuit, de asemenea, la realizarea acestui scop. S-a implicat foarte mult în slujirea socială A fost competitiv şi dinamic în lupta sa, utilizând întotdeauna argumente logice pentru a-şi convinge oponenţii. Contribuţia sa la lupta Bisericii pentru recunoaşterea căsătoriei civile cu validitate egală cu cea a căsătoriei religioase, precum şi lupta sa împotriva aşa-numitului „divorţ automat“ au fost deosebit de semnificative. Întotdeauna deschis, a organizat cu regularitate întruniri anuale cu grupuri de experţi şi oameni de ştiinţă la Volos, cum ar fi, cele în domeniul dreptului, cu medici, educatori, studenţi, cărora le-a prezentat probleme din domeniul lor de activitate deosebit de interesante din punct de vedere religios. În acelaşi timp, s-a îngrijit de întreaga populaţie din Magnesia, căreia i s-a devotat în totalitate, prezentând astfel o imagine a Bisericii ferm ancorată în dragostea poporului său. Om de slujire şi de liturghie, prin excelenţă, credincios Tradiţiei, Arhiepiscopul Hristodoulos a stabilit ordinea în oficierea serviciilor divine, a dat tinerilor prilejul de a sluji, a angajat dialoguri cu adversarii, a făcut din Sfânta Liturghie punctul central al vieţii sale şi a organizat un serviciu în cadrul episcopiei care să combată activitatea grupurilor de eretici. Publicaţiile episcopiei, al căror fondator este, sunt semnificative pentru originalitatea, caracterul lor practic şi edificator. Ştia să combine tradiţia cu progresul, dogma cu dialogul, sfinţenia cu simplitatea. Deosebit de entuziast, respecta pe cei cu care lucra şi insufla acelaşi spirit şi colaboratorilor săi. Lucra până noaptea târziu, planificând, elaborând linii directoare, rezolvând probleme, redactând cărţi ş.a.m.d. Prin activitatea sa remarcabilă privind combaterea şomajului, a consumului de droguri, precum şi prevenirea îmbolnăvirii cu virusul HIV-SIDA, şi-a apropiat oameni care până atunci nu avuseseră nici o relaţie cu Biserica, în special tineri. Datorită eforturilor sale, Mitropolia de Demetrias a desfăşurat o muncă de pionierat în aceste domenii de activitate şi a determinat şi alte episcopii să desfăşoare acelaşi tip de activitate. Poziţia sa cu privire la problemele de medicină bioetică a fost una originală, arătând astfel o nouă fizionomie a Bisericii. Sfântul Sinod l-a numit reprezentantul său în Comitetul Naţional pentru Transplanturi şi în Centrul de Control pentru bolile infecţioase. A înfiinţat, în zona Volos, Uniunea Oamenilor de Ştiinţă Creştini, Uniunea Social Creştină, azile pentru bătrâni, Departamentul de solidaritate creştină pentru săraci. A ajutat mulţi tineri aflaţi la studii, acordându-le burse din partea Mitropoliei; a trimis mulţi bolnavi în străinătate pentru a fi trataţi sau operaţi. Oamenii i-au împărtăşit problemele lor, iar el i-a tratat cu afecţiune profundă, părintească. Trei vizite în România Interesul său pentru problemele europene a prezentat o mare semnificaţie. A înfiinţat Reprezentanţa Bisericii Greciei la Uniunea Europeană, la Bruxelles. Prin repetatele vizite efectuate în mai multe ţări ortodoxe, fie ca membru al delegaţiilor bisericeşti, fie pe cont propriu, a stabilit contacte personale cu membrii Bisericilor Ortodoxe Surori, cultivându-le în profunzime. Avea strânse legături de prietenie cu toţi Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe şi, de asemenea, cu mai marii altor Biserici. În perioada 20-23 mai 2000, PF Hristodoulos a vizitat prima dată ţara noastră. A slujit atunci la hramul Catedralei patriarhiale, Sf. Împ. Constantin şi Elena, după care şi-a continuat vizita în Moldova, la invitaţia Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei de atunci, actualul Patriarh al BOR, PF Părinte Daniel. A participat atunci la resfinţirea bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe“ - vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi şi a primit din partea Universităţii „Al. Ioan Cuza“, la propunerea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, titlul de Doctor Honoris Causa“. Tot atunci, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi i-a conferit, la propunerea Facultăţii de Medicină din Iaşi, titlul de senator. Trei ani mai târziu, în 2003 (4-12 iunie), Întâistătorul Bisericii Greciei a revenit în ţara noastră unde a vizitat mai multe centre eparhiale şi mănăstiri din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, din Mitropolia Olteniei şi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Atunci a fost decorat cu ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce şi a primit din partea Universităţii din Craiova (7 iunie) şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi (12 iunie) titlul de Doctor Honoris Causa. Ultima sa vizită în România a avut loc în perioada 13-16 octombrie 2003, în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, la sărbătoarea Sf. Cuv. Parascheva. A adus atunci moaştele Sf. Mare Mc. Dimitrie Izvorâtorul de mir de la Thesalonic, pentru închinare. Vizita a fost prilejuită şi de aniversarea a 100 de ani de la naşterea, respectiv, 10 ani de la trecerea la cele veşnice a pr. prof. univ. dr. Dumitru Stăniloae. (Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Române) „Bun prieten al Bisericii Ortodoxe Române şi al poporului român“ ▲ Mesajul de condoleanţe adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei de Patriarhia Română ▲ Iubiţi fraţi în Hristos-Domnul, Cu profundă durere, am primit vestea trecerii la cele veşnice a preaiubitului nostru Frate în Hristos şi coliturghisitor hristodoulos, Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Elade, personalitate marcantă a Ortodoxiei universale, a întregii creştinătăţi şi bun prieten al Bisericii Ortodoxe Române şi al poporului român. Făcându-ne părtaşi întristării prilejuite de acest eveniment, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi în numele clerului şi credincioşilor din România, adresăm sincere condoleanţe ierarhilor, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe surori a Greciei, rugând pe Domnul nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să aşeze sufletul său în ceata drepţilor şi să dăruiască mângâiere şi întărire în credinţă întregului popor binecredincios din Grecia. Veşnică să-i fie pomenirea! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ▲ „Urez tuturor fraţilor români să rămână ataşaţi de credinţa ortodoxă“ „Din ziua când, împreună cu ceilalţi membri ai delegaţiei, am ajuns aici, aducând spre închinare şi binecuvântare un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, din Tesalonic, trăim minunea credinţei evlaviosului popor român ortodox care vine, precum valurile, cu miile, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva din Epivata Traciei, neluând în seamă oboseala călătoriei, pentru a se închina la moaştele acesteia şi la cele ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Urez tuturor fraţilor români să rămână ataşaţi de credinţa ortodoxă şi tradiţia noastră, deoarece credinţa şi tradiţia, împreună cu istoria sunt temeliile spirituale popoarelor noastre şi rădăcinile la care apelăm întotdeauna pentru a ne asigura succesul şi fericirea în viaţă şi pentru a depăşi problemele legate de sărăcie, de şomaj, de boală şi de toate suferinţele care sunt urmările păcatelor“. (Fragment din cuvântul PF Hristodoulos, rostit după Sfânta Liturghie oficiată cu ocazia hramului Sfintei Parascheva, la Iaşi, în anul 2003) ▲ „Arhiepiscopul Hristodoulos a introdus Biserica în era digitală“ Prea Fericitul Hristodoulos a fost ales în demnitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a Greciei în 1998, dând dovadă de un deosebit dinamism, deschidere faţă de societate şi dragoste pentru slujire. În timpul arhipăstoririi sale, Biserica Greciei a cunoscut modificări în modul de funcţionare a aparatului administrativ. Prea Fericirea Sa s-a implicat foarte mult şi în slujirea socială. Cu participarea efectivă a Prea Fericitului Hristodoulos a fost creată vestita asociaţie „Solidaritatea“, care a ajutat oamenii nevoiaşi şi bolnavi, nu doar din Grecia, ci şi în alte ţări defavorizate, mai ales din Africa. Prea Fericitul Hristodoulos a contribuit la reorganizarea comisiilor sinodale, în vederea unei mai bune şi mai energice intervenţii în toate problemele importante ale societăţii moderne. Relevantă în acest sens este Comisia Sinodală de Bioetică. În Grecia se spune adesea că „Arhiepiscopul Hristodoulos a introdus Biserica în era digitală“, dezvoltând proiecte culturale pentru valorificarea resurselor Internetului. Astfel, în afara siturilor de interes religios, au fost lansat şi un portal web care cuprinde o bibliotecă, o galerie de artă, o galerie video şi un site dedicat spiritului european şi noutăţilor culturale. Problematica europeană a jucat o deosebită importanţă în preocupările Prea Fericitului Hristodoulos, motiv pentru care a constituit chiar o comisie sinodală care să reprezinte Biserica Greciei la Bruxelles, în raporturile cu Uniunea Europeană. (E.R.) ▲ Relaţia cu Roma Prea Fericitul Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade, a fost unul dintre susţinătorii hotărâţi ai dialogului dintre Bisericile creştine. Memorabilă a rămas vizita făcută la Atena de papa Ioan Paul al II-lea în 2001, a cărui prezenţă „a atins inimile poporului ortodox grec“, după cum menţionează situl oficial al Arhiepiscopiei Atenei. Vizita făcută de papa Ioan Paul al II-lea a fost prima vizită în Grecia a unui papă din ultimii 1000 de ani. Arhiepiscopul Hristodoulos, de asemenea, a întreprins în 2006, o vizită istorică la Vatican unde, împreună cu papa Benedict al XVI-lea a semnat o declaraţie comună în care se pronunţau în favoarea dialogului interreligios şi împotriva avortului şi a eutanasiei.