Modificările fiziologice la vârsta a treia

▲ Modificările fiziologice care apar odată cu înaintarea în vârstă nu trebuie să ne alarmeze şi să ne facă să credem că reprezintă primele semne ale apariţiei unor boli ▲ Toate aceste schimbări la nivel corporal sunt fireşti şi trebuie tratate ca atare ▲

Ceasul nostru biologic începe să funcţioneze din momentul naşterii. Totuşi, până la vârsta de 30 de ani se înregistrează efectele pozitive ale creşterii. Ajungem la maturitate, depăşind bolile copilăriei şi perturbările din perioada pubertăţii. Majoritatea oamenilor depăşesc cu mult vârste de 30 de ani până să se confrunte cu primele semne ale bătrâneţii - apariţia ridurilor, încărunţirea, diminuarea energiei, adaptarea scăzută la stres, micşorarea masei musculare, reducerea vederii şi auzului şi scăderea puterii de apărare a organismului la factorii agresivi exteriori. Noi nu putem opri trecerea timpului, dar avem capacitatea de a controla felul în care acesta ne afectează. Deşi zestrea noastră genetică determină felul în care îmbătrânim, unii oameni îmbătrânesc frumos, arătând cu 10 ani mai tineri decât sunt în realitate. Care sunt modificările normale legate de vârstă? Odată cu depăşirea vârstei de 60 de ani, apar o serie de modificări la nivelul diferitelor aparate şi sisteme ale organismului uman. Prezentăm o serie dintre acestea pentru ca să se înţeleagă faptul că, odată instalate, vârstnicul nu trebuie să se alarmeze că ar fi „bolnav“. La nivelul cavităţii bucale se constată atrofia papilelor linguale, cu scăderea producţiei de salivă şi diminuarea senzaţiei gustative. Toate aceste modificări pot duce la pierderea interesului pentru mâncare, dar nu prezintă semnificaţia unei boli. La nivelul pielii se produc modificări importante prin scăderea cantităţii de colagen şi de ţesut gras. Pielea se încreţeşte (se zbârceşte) şi dă impresia că atârnă. Ţesutul gras de la nivelul feţei şi membrelor scade progresiv, pentru a se depune pe abdomen şi coapse. Prin scăderea numărului glandelor sudoripare, este afectată termoreglarea (adaptarea la diferite temperaturi), care duce la incapacitatea de a menţine temperatura corporală şi sensibilitate la variaţiile de temperatură (la frig, la călduri excesive). Vasele de sânge de calibru mai mare ajung la suprafaţa pielii, astfel încât pe piele pot apărea echimoze (pete roşii) la cele mai mici traumatisme. Părul suferă modificări importante, care schimbă fizionomia feţei, albirea lui reprezentând cel mai frecvent semnal de alarmă asupra îmbătrânirii. Foliculii produc mai puţină melanină, apare un păr facial grosier perinazal şi la nivelul bărbiei, la femei. Toate aceste aspecte sunt deranjante, dar nu au consecinţe asupra stării de sănătate, mai ales dacă se apelează la intervenţia cosmeticii. Este bine ca aceste corecturi să se facă pentru că ele influenţează favorabil starea psihică şi acceptarea echilibrată a procesului de îmbătrânire. La nivelul unghiilor se produce o scădere a aportului vascular, acestea devenind mate, friabile, sau groase şi dure. Odată cu înaintarea în vârstă, se calcifiază cartilagiile La nivelul aparatului respirator se produce o creştere a diametrului antero-posterior al toracelui, cu slăbirea şi diminuarea muşchilor respiratori. Apare calcificarea cartilagiilor dintre coaste şi stern şi întreg peretele toracic devine mai rigid. Toate aceste modificări implică o energie mai mare pentru mişcările peretelui toracic în timpul inspirului şi expirului. Totodată, este încetinit reflexul de tuse şi creşte riscul pentru infecţii pulmonare. La nivelul aparatului cardio-vascular se instalează, progresiv, procesele de ateroscleroză, cu îngustarea vaselor de sânge şi pierderea elasticităţii vaselor mari. Această modificare creşte rezistenţa periferică, determinând creşterea presiunii sanguine (creşterea mai importantă a tensiunii diastolice minime). Apar modificări importante la nivelul inimii, cu scăderea toleranţei la efort, până la boli cardio-vasculare severe. La nivelul stomacului se instalează atrofia mucoasei gastrice şi scăderea secreţiei acide, cu alterarea absorbţiei de fier, calciu, grăsimi, proteine, vitamina B12 şi acid folic. Transformări la nivelul rinichiului, ficatului şi intestinului La nivelul ficatului are loc reducerea afluxului de sânge, care are drept repercusiune scăderea metabolizării medicamentelor, scăderea absorbţiei de grăsimi şi a unor vitamine. La nivel intestinal scade tonusul muscular al sfincterului intern al intestinului gros, poate apărea constipaţia cronică, blocarea materiilor fecale sau, dimpotrivă, incontinenţa cu pătarea lenjeriei, creându-se o stare importantă de disconfort. Rinichii devin mai mici şi au capacitate redusă de eliminare a medicamentelor. Se poate instala incontinenţa urinară, prin slăbirea musculaturii vezicii sau retenţie de urină. La bărbat se poate produce mărirea prostatei cu obstrucţie pe uretră şi incontinenţă postmicţională, incontinenţă prin prea plin, până la retenţie de urină. Toate modificările pe sisteme şi aparate determină, în principiu, o reducere progresivă a rezervei funcţionale, ceea ce duce la limitarea capacităţii de a răspunde la solicitări crescute.