Moment de aducere aminte a jertfei înaintașilor la Catedrala Patriarhală
De sărbătoarea Înălțării Domnului, joi, 29 mai, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București, precum și slujba Parastasului pentru eroii români care s-au jertfit pentru apărarea neamului și a credinței strămoșești.
La 40 de zile după sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă a prăznuit evenimentul Înălțării Domnului la cer și al șederii pe tronul slavei, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Sărbătoarea din această zi a reunit, pe Dealul Patriarhiei, numeroși credincioși bucureșteni care s-au rugat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.
După citirea pasajului evanghelic al zilei (Luca 24, 36-53), ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat semnificația gestului prin care, potrivit Evangheliei lecturate, Mântuitorul i-a binecuvântat pe ucenicii Săi în momentul Înălțării la ceruri: „În cea de-a 40-a zi după Înviere, Domnul, ieșind pe Muntele Eleonului cu ucenicii, în timp ce îi binecuvânta, S-a despărțit înălțându-Se la cer și șezând întru slavă de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Ucenicii rămân aici, pe pământ, sub binecuvântarea Învățătorului și Păstorului lor, iar aceasta este binecuvântarea sub care Biserica își trăiește viața în istorie, în lumea aceasta, până la sfârșitul veacurilor. Sfântul Luca adaugă în Faptele Apostolilor că, pe când se înălța la cer, un nor L-a făcut nevăzut de la ochii lor. Este vorba de semnul prezenței Duhului Sfânt, așa cum și la momentul Schimbării la Față a Mântuitorului pe Muntele Taborului, când Și-a arătat slava dumnezeiască, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei Apostoli care au fost martori la această preaslăvită minune. Norul este prezența Duhului Sfânt, și ea s-a făcut cunoscută și la sfințirea Cortului Mărturiei și a Templului lui Solomon, când un nor le-a umbrit ca semn al pogorârii harului și slavei lui Dumnezeu peste aceste două lăcașuri care au devenit casa sălășluirii Lui în mijlocul poporului ales”.
Așa cum este rânduiala în ziua Înălțării Domnului, la finalul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Parastasului pentru toți eroii neamului. Preasfinția Sa, soborul de clerici și credincioșii prezenți s-au rugat pentru odihna sufletelor eroilor, ostașilor și luptătorilor români, din toate timpurile și din toate locurile, care și-au dat viața pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești a acestui popor.
În încheiere, Preasfinția Sa a vorbit despre stabilirea zilei de pomenire a eroilor neamului românesc în Joia Înălțării: „S-a ales sărbătoarea Înălțării Domnului pentru a sublinia legătura dintre suferințele Mântuitorului, Învierea Lui din morți și Înălțarea la ceruri, pe de o parte, și pătimirile suferite de-a lungul secolelor de poporul român, de învierile de care l-a învrednicit Dumnezeu, și de înălțarea lui ca popor binecredincios în concertul popoarelor europene, pe de altă parte. Tot sub coordonarea Bisericii, în majoritatea localităților, în cele care au dat eroi pe câmpurile de bătălie ale Primului Război Mondial, sau pe locurile unde s-au desfășurat lupte, s-au înălțat monumente în cinstea acestora”.
Joi, la ora 12:00, clopotele bisericilor ortodoxe din Patriarhia Română au fost trase în semn de veșnică pomenire, de prețuire și de recunoștință pentru eroii care s-au jertfit pentru popor, credință și țară.