Monahul ortodox român la 1900

Curentul revoluţionar francez purtat prin ţările române de tinerii boieri şcoliţi la Paris şi măsurile politice luate în

timpul domniilor lui Alexandru Ioan Cuza şi regele Carol I au afectat fără precedent Biserica Ortodoxă Română. Au fost lovite principalele instituţii bisericeşti: Sfântul Sinod, căruia de acum statul îi impusese mecanisme de control şi manipulare, şi Monahismul. Această ultimă instituţie de prestigiu a Bisericii din spaţiul românesc, altădată de mare prestigiu în lumea ortodoxă, era de acum lăsată fără condiţiile minime de subzistenţă, monahii sub vârsta prevăzută de lege fiind excluşi, iar cei rămaşi fiind marginalizaţi de o societate care îi considera paraziţi. La 1900, monahismul ortodox românesc era pauperizat şi marginalizat, fiind păstrate doar câteva mănăstiri zise naţionale şi care de fapt erau locuri de vilegiatură. (Adrian Nicolae Petcu)