Moştenirea lui Brâncoveanu în Cetatea Băniei

Faptele de sfinţenie şi înţelepciune împlinite de evlaviosul domnitor Constantin Brâncoveanu în pământul ţării noastre au adus roade bogate şi în Oltenia. Aici, în vechea Cetate a Băniei, sfântul s-a prins în hora istoriei alături de neamul Basarabilor, al Cantacuzinilor, Buzeştilor, alături de domnitorul Marii Uniri, vrednicul şi marele voievod Mihai Viteazul. În şirul aşezămintelor construite de el se află şi un han, a cărui amintire vorbeşte şi astăzi despre iscusinţa şi priceperea sa în buna chivernisire a avutului ţării.

 

Moştenirea Sfântului Constantin Brâncoveanu în Oltenia se materializează astăzi într-un întreg ansamblu de artă şi arhitectură eclesială, conservat în numeroasele sale ctitorii boiereşti, mănăstiri sau simple biserici. Ar fi de ajuns să pomenim aici de cinstitele aşezăminte monahale de la Brâncoveni, Mamu, Hurezu sau Bistriţa Olteană, cu întregul lor testament spiritual şi cultural deopotrivă. Iar dacă ar fi să vorbim de latura economică a activităţii sale, canalizată de cele mai multe ori spre ajutorarea celor lipsiţi, exemplele ar fi la fel de numeroase. Cel mai relevant este, după părerea istoricilor, Hanul Hurezi, monument ridicat de marele domnitor în Cetatea Băniei şi aşezat sub administrarea mănăstirii cu acelaşi nume.

Construirea acestui han reprezenta, în gândirea Sfântului Constantin Brâncoveanu, o prelungire a tradiţiei înfiripate la Craiova de înaintaşii săi. Despre această adevărată punte peste veacuri vorbeşte şi istoricul Toma Rădulescu, preocupat în special de activitatea economică a marelui domnitor în Cetatea Băniei. „O serie întreagă de personalităţi şi mari domnitori ai Ţării Româneşti sunt legaţi cu numele de Craiova. Îi putem aminti aici pe Barbu Craiovescu, călugărul Pahomie - ctitorul Mănăstirii Bistriţa Olteană, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Şerban, Radu Şerban, care fusese căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, şi nu în cele din urmă pe Sfântul Constantin Brâncoveanu. Cu toţii sunt legaţi de Cetatea Băniei, şi în special de un vechi cartier istoric din inima ei. Acesta se afla între vechile străzi Alexandru Lahovari şi Madona Dudu, altfel spus, între Casa Băniei şi casele domneşti ale Basarabilor. În această zonă pulsa întreaga viaţă economică a oraşului. Tot aici se afla o clădire, de proporţii destul de mari, aparţinând Mănăstirii Hurezi, ridicată pe locul unde mai târziu a apărut Piaţa Elca, actualmente Piaţa Veche. În zonă mai erau poziţionate Catedrala „Sfântul Dumitru“, cel mai vechi edificiu al oraşului, marea curte în care se aflau casele lui Mihai Viteazul şi moşia clucerului Chiriac Dăianu.“

În această zonă a luat naştere „nu numai un spaţiu comercial, ci şi un mod de a da ca exemplu o economie creştină“. Astfel, pe un diametru de aproximativ 250 mp funcţiona un complex sistem comercial, administrat de egumenul Ioan de la Mănăstirea Hurezi. „Aici pulsa întreaga viaţă economică a Craiovei. În acest han erau bolţi şi prăvălii unde se depozitau vinurile, camere pentru găzduire şi, cel mai interesant, bursa Craiovei, cu alte cuvinte, cartierul vamal al oraşului. Legat de acest edificiu mai menţionăm şi organizarea unui târg anual care aduna negustori din întreaga ţară. Ţinea din 15 august până în 8 septembrie. Important este că la această manifestare lua parte însuşi domnul ţării, în acea perioadă, Sfântul Constantin Brâncoveanu“, subliniază profesorul Toma Rădulescu.

 

Imaginea hanului era cu adevărat monumentală. Ziduri înalte de cetate, pivniţe boltite, turn de pază, magazin de mărfuri, foişor pentru vameşi şi chiar o biserică paraclis, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, unde venea şi se ruga de multe ori Sfântul Constantin Brâncoveanu. Cu toate acestea, ctitoria Sfântului Constantin Brâncoveanu a pierdut lupta cu timpul, fără a mai putea fi recuperată. Au existat însă mai multe demersuri şi încercări de reconstituire a sa, din păcate neconcretizate. Cu toate acestea, imaginea istorică a hanului a fost reabilitată în cadrul diferitelor expoziţii şi manifestări culturale, organizate de Muzeul de Istorie din Craiova. „Nu trebuie să uităm că, din iniţiativa istoricilor craioveni, Hanul Hurezi a fost prezentat la principalele expoziţii internaţionale ale României, organizate de pildă la Paris în anul 1867. Aici au fost prezentate aceste edificii uitate, componente epocii domnitorului martir“, mai spune Toma Rădulescu.

Pe lângă amintirea faimosului han brâncovenesc, în patrimoniul Muzeului de Istorie din Craiova se mai păstrează încă numeroase documente unicat, martore ale epocii ilustrului domnitor muntean. Unul dintre ele, datat la anul 1696, arată maniera de studiu a tinerilor zugravi din şcoala de pictură de la Horezu. Aceştia erau aduşi adesea la Craiova pe timpul verii, pentru a lua parte la diverse activităţi artistice. În urma acestor experienţe, mulţi dintre ei au ajuns să picteze „în principalele ctitorii brâncoveneşti de la Hurezi, Bistriţa şi chiar la Mănăstirea Polovragi, din judeţul Gorj. Finanţările erau făcute din veniturile Hanului Hurezi“.

 

După secularizarea averilor mănăstireşti, de sub Alexandru Ioan Cuza, foarte multe piese cu valoare artistică din epoca brâncovenească au dispărut sau au fost distruse. Avem ca exemplu cazul obiectelor de cult de la Mănăstirea Jitianu, transformată în biserică de enorie. Demersul de recuperare a acestor inestimabile piese de patrimoniu, aici la Craiova, a început chiar în perioada comunistă. Între cei care au purtat această sarcină, deloc uşoară, s-au numărat şi clerici din bisericile oltene. Oameni providenţiali, între ei numărându-se vrednicii slujitori Dumitru Bălaşa sau Ioan Popescu Cilieni, preoţii craioveni au reuşit să păstreze până astăzi aceste nestemate. Alături de ei a stat totdeauna academicianul Nicolaescu Plopşor, membru în Adunarea eparhială şi coordonator a numeroase proiecte de reabilitare a patrimoniului bisericesc. Efortul acestor personalităţi a generat un efect comun, „majoritatea exponatelor fiind la Muzeul de Artă şi la Muzeul de Istorie din Craiova. Avem sfeşnice din lemn de tei, cu inflexiuni desprinse din perioada Renaşterii italiene, cărţi deosebite, editate în tipografiile Ţării Româneşti, de la Râmnic sau Bucureşti, toate aparţinând perioadei despre care vorbim. Nu mai punem la socoteală colecţia de icoane, deosebit de valoroasă pentru această perioadă“, mărturiseşte Toma Rădulescu.

La Muzeul Olteniei se găsesc, de asemenea, numeroase documente editate şi chiar semnate de Sfântul Constantin Brâncoveanu. Toate aceste piese, găzduite de principalele instituţii de artă şi istorie din Craiova, au fost prezentate publicului larg în cadrul numeroaselor expoziţii. Aşa se face că, „în 1943, când s-a organizat Săptămâna Culturală a Olteniei, între 24 şi 31 octombrie, pentru artefactele din epoca brâncovenească s-a creat o sală specială la Palatul Culturii de atunci, astăzi Muzeul de Artă «Jean Mihail» din Craiova. Expoziţia a fost găzduită în Sala Dales. Experţi în domeniu, cum ar fi I. D. Ştefănescu şi alţii, au identificat aceste valori certe, scoase la lumină din iniţiativa mitropolitului Nifon Criveanu. De aici s-a născut ideea realizării unui muzeu de artă bisericească, în care să se păstreze cele mai importante obiecte din întreaga Oltenie. Locaţia urma să fie Biserica «Maica Precista»-Dudu din municipiu“, conchide prof. Rădulescu.

 

Dezideratul înaintaşilor a fost împlinit de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a reuşit să pună bazele primului muzeu de artă eclezială din Oltenia. Exponatele brâncoveneşti, icoane, cărţi sau diverse obiecte de cult, sunt restaurate astăzi în cadrul Centrului de restaurare şi vizualizare al Facultăţii de Teologie din Craiova. Astfel, după ce au dobândit strălucirea de altădată, obiectele recondiţionate sunt aşezate în muzeul centrului, spre a putea fi admirate de iubitorii de artă.