Moşul Gheorghe Lazăr

Era de prin părţile Albei, din Şugag, născut în 1846, într-o familie de oameni muncitori.

Părinţii l-au căsătorit la vârsta de 24 de ani, Dumnezeu dăruindu-i o familie cu cinci copii. Trăirea în duhul creştin l-a îndrumat, în 1884, să meargă în pelerinaj la Mormântul Domnului, în pustiul Iordanului, şi la Sinai, unde s-a rugat vreme de aproape un an de zile. La întoarcere, Gheorghe s-a nevoit vreme de un an şi jumătate în Muntele Athos, acest pelerinaj aducându-l tot mai aproape de Dumnezeu. Întors acasă, a mai trăit în familie până în 1890, când şi-a aşezat copiii în rânduială şi s-a retras ca un pelerin spre mănăstirile Moldovei. A trăit în clopotniţa bisericii lui Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ timp de 26 de ani, în post şi rugăciune, fără pat, fără încălţăminte în picioare, în asprime, din darul lui Dumnezeu şi din mila oamenilor. La 15 august 1916 s-a săvârşit în chilia lui, fiind înmormântat în cimitirul oraşului.