„Mutarea Maicii Domnului întru slava lui Hristos este cinstirea ei supremă de către Fiul ei”

Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantă sărbătoare mariologică, a fost prăznuită prin rugăciune și binecuvântare patriarhală la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. La finalul Sfintei Liturghii săvârșite astăzi, 15 august, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesurile duhovnicești ale evenimentului mutării Născătoarei de Dumnezeu la viața veșnică.

Preafericirea Sa a prezentat mai întâi istoria praz­nicului Adormirii Maicii Domnului. 

„Aceasta este cea mai mare sărbătoare din cele nouă zile de pomenire a Maicii Domnului din timpul anului liturgic. Acestea sunt înscrise în calendar fie cu cruce roșie, fie cu font de culoare neagră. Șase dintre ele sunt înscrise ca zile de pomenire cu cruce roșie. Sărbătoarea cea mai mare a Maicii Domnului este fixată în ultima lună a anului bisericesc, în data de 15 august. Aceasta este pomenită prima dată în anul 460, la sfințirea Bisericii «Adormirea Maicii Domnului» din Ghetsimani, de lângă Ierusalim. Biserica a fost construită de împăratul bizantin Marcian, care a domnit în perioada 450-457, însă abia la trei ani după moartea sa a fost sfințit lăcașul zidit de el. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului s-a extins foarte mult, însă, în timpul împăratului bizantin Maurițiu, care a domnit între anii 582 și 602, devenind astfel cel mai mare praznic închinat Maicii Domnului”, a arătat Preafericirea Sa. 

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a explicat înțele­surile sărbătorii care pot fi aflate atât din Sinaxarul, cât și din icoana acesteia: „Icoana Adormirii Maicii Domnului cuprinde o mul­țime de înțelesuri duhovnicești care reflectă ceea ce ne spune Sinaxarul, dar ne arată și înțelesul specific al acestei sărbători. Sărbătoarea se numește Adormirea Maicii Domnului, dar și Mutarea la cer a Maicii Domnului. (...) Vedem că cel dintâi pas pe care l-a făcut Fecioara Maria după ce a primit de la Arhanghelul Gavriil vestea că se va muta la Domnul a fost rugăciunea de mulțumire pentru viața pământească și cea de primire a sufletului său în cer. Relatarea din Sinaxar ne arată cum s-a pregătit Maica Domnului pentru clipa trecerii ei din această viață. După ce s-a rugat, a văzut că, pe când mergea pe drum, ar­buștii de pe munte s-au plecat spre ea, ca semn de cinstire. După ce s-a întors la casa ei, Maica Domnului și-a pregătit camera și patul pentru a trece la Domnul și le-a chemat pe cele mai apropiate dintre vecine și pe câteva văduve sărace, spunându-le ceea ce i-a vestit arhanghelul. Apoi a făcut milostenie, dăruind hainele sale celor două femei văduve, care erau mai sărace. Acestea au plâns, însă ea le-a spus că nu trebuie să plângă deoarece merge la Fiul ei, în cer. Sinaxarul ne mai spune că deodată, printr-o lucrare a Duhului Sfânt, au început să vină la înmormântarea ei pe nori, prin văzduh, Apostolii lui Hristos pentru a aduce cinstire Maicii Domnului. De aceea, în icoană se văd în jurul catafalcului Apostolii, iar mai sus, îngeri și femeile care erau prezente. (...) La trei zile după ce a fost înmormântată, a venit și Apostolul Toma. El a voit să vadă mormântul, iar cei prezenți, când l-au deschis, au găsit în el doar un giulgiu al Maicii Domnului, înțelegând de aici că ea a fost mutată la cer, călăuzită de îngeri la porunca Domnului Iisus Hristos, Cel ce a luat-o la Sine”.

Totodată, Patriarhul României a explicat faptul că mutarea la cer a trupului Născătoarei de Dumnezeu nu are exclusiv un caracter spațial. 

„Această sărbătoare este numită Adormirea Maicii Domnului pentru că orice moarte fizică este numită în creștinism adormire întru Domnul. Mai precis, Maica Domnului a trecut prin moarte ca toți oamenii. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola întâi către Corinteni: «Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia» (15, 22). Maica Domnului moare cu moarte fizică, prin despărțirea sufletului de trup, însă în cazul ei nu se mai așteaptă învierea de obște, fiindcă Domnul Iisus Hristos, Fiul ei, Cel ce S-a zămislit și S-a născut din trupul ei, nu a voit să lase descompunerii trupul Maicii Sale, ci a mutat-o la cer. Această mutare a ei nu este o simplă deplasare spațială de la pământ la cer, ci este și o schimbare spirituală, existen­țială, anume o mutare a ei la viața veșnică, netrecătoare, dar și o proslăvire harică a sufletului și a trupului Maicii Domnului, o mutare întru slava Împărăției cerurilor, în pacea, bucuria și iubirea Preasfintei Treimi. Nu trebuie uitat faptul că această mutare întru slavă a Maicii Domnului este descrisă în Cartea Apocalipsei ca stare în care se află ea, împreună cu taina Bisericii, pentru că Maica Domnului este icoana vie a Bisericii lui Hristos care L-a purtat pe Hristos în ea și care simbolizează umanitatea hristoforă. În Cartea Apocalipsei, în capitolul al 12-lea, se spune că Maica Domnului are deasupra capului ei soarele, care este Hristos, Soarele dreptății, la picioare, luna, care reprezintă lumea schimbătoare care crește și descrește, iar în jur, 12 stele, care-i reprezintă pe cei 12 Apostoli pe temelia mărturisirii cărora se edifică Biserica lui Hristos, El fiind capul ei. Prin urmare, această icoană a Maicii Domnului în slavă este o descriere a stării în care Maica Domnului se află în ceruri. Așadar, mutarea Maicii Domnului la cer nu este o simplă deplasare spațială, ci este mai ales intrarea ei într-un alt mod de existență, în dreapta lui Hristos. Această mutare și așezare a ei în dreapta lui Hristos a fost prezisă înaintea Întrupării Domnului în Psalmul 44, 11: «Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumu­sețată». Acest verset este citat la Proscomidia ortodoxă când se pregătesc darurile pentru Sfânta Liturghie euharistică. Așadar, înțele­gem că mutarea Maicii Domnului întru slava lui Hristos este cinstirea ei supremă de către Fiul ei, Cel ce a dorit ca mama Sa, care L-a născut ca om, să fie alături de El, de Împăratul veacurilor Cel preaslăvit”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.