„Muzica religioasă ne ajută să ne rugăm mai frumos“
Muzica sacră a fost închinată, cu mii de ani în urmă, idolilor, atunci când li se aducea jertfă. Acest lucru l-a supărat pe Dumnezeu, Cel care a rânduit să-L trimită în lume pe Însuşi Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru mine, muzica religioasă e ca un părinte al celorlalte genuri de muzică. După venirea lui Mesia în lume, primele imnuri au fost închinate lui Dumnezeu. Când te exprimi prin muzică, Îl simţi mai aproape pe Dumnezeu, iar rugăciunea este mult mai primită înaintea Lui. Deşi, la şcoală, studiez în mod special vioara, deci muzica clasică, particip duminica la slujba Sfintei Liturghii, alături de fratele şi părinţii mei, la Biserica Toma Cozma din Iaşi. Ascultând slujba, încerc să învăţ răspunsurile liturgice alături de cei câţiva membri ai corului din cafasul bisericii. De multe ori, în timpul Sfintei Liturghii, stând în cafasul vechii ctitorii a banului boier Toma Cozma, am avut sentimentul că rugăciunea mea a fost ascultată de către Dumnezeu şi că mă va ajuta în zilele ce vor urma, de-a lungul vieţii mele. Povestindu-vă, în continuare, de Corul Bisericii „Toma Cozma“, vreau să vă spun că acest grup este îndrăgit de toţi credincioşii care participă la slujbă, de pr. paroh Mihai Mărgineanu şi de pr. Iustinian Ioan Răduc. Fiind un mic învăţăcel în ale muzicii culte (clasice), pe care o îndrăgesc mai ales prin educaţia primită de la părinţii mei în biserica de la poalele Copoului, mă întâlnesc cu darul primit de la Dumnezeu parcă mai simţitor când, din cafasul bisericii, se aud cântările Sfintei Liturghii, parcă ale altei lumi. Dacă afară este frumos sau urât, dacă ninge sau plouă, dacă-i soare sau mohorât, la Liturghie noi simţim aceeaşi bucurie. Muzica religioasă ne ajută să ne rugăm mai frumos atât timp cât în Biserică este linişte şi bunăcuviinţă. Nu ştiu dacă voi cânta într-un cor de biserică, dar ştiu că am să ascult cu mare drag aceste cântări, oriunde îmi va purta paşii Bunul Dumnezeu. M-aş bucura dacă în bisericile noastre s-ar cânta pe o voce, două, trei sau patru, în primul rând frumos, curat şi cu bun simţ, astfel încât cântarea să fie plăcută şi bine primită în faţa lui Dumnezeu. Astfel, toate cele ce se întâmplă în sfântul altar se simt mai bine şi parcă le vedem şi le simţim mai aproape.