Nașterea Domnului, taina iubirii smerite şi atotputernice

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, „sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu faţă de oameni”, a fost prăznuită marţi, 25 decembrie, de creştinii ortodocşi, care au adus slavă Pruncului Iisus în catedrale eparhiale, în biserici de enorie sau în biserici de mănăstiri. La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită, în prima zi de Crăciun, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu PS Părinte Qais Sadiq, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), PS Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, PS Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, şi PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori.

În cadrul Sfintei Liturghii din prima zi de Crăciun a fost citită pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (2, 1-12), în care este relatat momentul închinării magilor de la Răsărit Pruncului Iisus, precum şi oferirea darurilor din vistieriile acestora: aur, tămâie şi smirnă. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Naşterea Domnului este taina iubirii smerite şi atotputernice a lui Dumnezeu. „Această sărbătoare ne descoperă iubirea nesfârşită şi mai presus de înţelegere a lui Dumnezeu faţă de oameni. Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este naşterea Fiului Cel veşnic al Tatălui Ceresc, care din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, S-a făcut tocmai ce iubea, adică Om. Cel veşnic devine Om în timp, Cel necuprins Se face cuprins în pântecele Fecioarei, Cel nedescris se face descriptibil, Cel inaccesibil Se face apropiat şi locuieşte printre oameni. Deci, taina mare a iubirii lui Dumnezeu arătată în Fiul Său Care Se întrupează sau Se înomeneşte, zămislindu-Se de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, este taina iubirii smerite şi atotputernice în acelaşi timp, este taina Crăciunului, este taina Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos”, a evidenţiat PF Părinte Patriarh Daniel.

Aur, tămâie şi smirnă

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat simbolismul darurilor aduse de magii de la Răsărit. „Darurile aduse de cei trei magi de la Răsărit sunt semnificative, au un înţeles deosebit. Aurul este oferit Pruncului Iisus pentru că El este Împărat, El este Împăratul veacurilor. Prin El s-au făcut veacurile, spune Sfântul Apostol Pavel. Deci, Hristos, Împăratul veacurilor, este Împărat şi când este în pântecele Maicii Sale. Fericitul Augustin spune că Pruncul din pântecele Mamei Sale conduce întreg Universul, toate galaxiile, pentru că este Dumnezeu Creatorul, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. I se oferă tămâie pentru că este Dumnezeu şi aproape în toate religiile, tămâia se aduce ca semn de rugăciune, de cinstire şi de mulţumire lui Dumnezeu. Deci, i se aduce tămâie pentru că este Dumnezeu, dar şi pentru că este Mare Preot, ce Se aduce pe Sine jertfă pentru păcatul lumii, adică pentru păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva (...). ­Totodată, i se aduce şi smirnă. Smirna era folosită pentru a pregăti ungerea celor morţi, împreună cu aloe. Smirnă şi aloe se foloseau în tradiţia iudaică, orientală, pentru a unge pe cei morţi, pentru a-i îmbălsăma. Aceasta înseamnă că Împăratul, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, care se face Om, va trece prin moarte, pentru a dărui oamenilor învierea şi viaţa veşnică. Aceste trei daruri au o semnificaţie duhovnicească, deoarece prin ele se recunoaşte identitatea, demnitatea şi slujirea pe care o va avea Pruncul Iisus, ca Împărat, ca Dumnezeu şi ca Mare Preot, care va trece prin moarte şi va birui moartea din interiorul ei, «cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»”, a reliefat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a mai arătat că magii de la Răsărit prefigurează popoarele păgâne care vor crede în Iisus Hristos Dumnezeu. „Aceşti trei magi sau învăţaţi sau regi, crai, sunt trimişi de Dumnezeu ca să aducă Pruncului Iisus cinstire deosebită. În timp ce regele din ţinutul Iudeii, Irod, căuta să-L omoare pe Pruncul Iisus, regii de la depărtări imense vin să-L cinstească pe Prunc. Când cei de aproape nu sunt suficient de pregătiţi ca să înţeleagă taina lui Dumnezeu şi să cinstească pe Pruncul Iisus, vin unii de la depărtări mari ca să-L cinstească. Aceşti trei magi prefigurează faptul că o mulţime de popoare păgâne, care se închinau stelelor, vor veni la Hristos şi se vor închina lui Hristos, Soarele dreptăţii şi Răsăritul cel de sus, părăsind pe zeii păgâni. Steaua aceasta minunată este una neobişnuită. Ea merge în sens invers faţă de celelalte stele, coboară, se ridică, se opreşte, ceea ce l-a determinat pe Sfântul Ioan Gură de Aur să spună că nu era o stea obişnuită, ci era o fiinţă cerească inteligentă, un înger mare, care a luat forma de stea, ca să călăuzească pe cei trei magi până la Betleem, pentru a-i ajuta, întrucât ei erau şi privitori în stele, studiau mersul stelelor”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De la magi învăţăm şi noi să oferim daruri lui Hristos, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii noastre. „Această tradiţie a magilor care vin să aducă daruri Pruncului Iisus ne învaţă şi pe noi duhovniceşte să aducem daruri lui Hristos. Ce fel de daruri? Aurul faptelor bune. Când săvârşim fapte bune împlinind poruncile lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune, noi aducem lui Hristos aur, chiar dacă nu avem nici un bănuţ în buzunar. Aurul faptelor bune este cea mai mare cinstire pe care o putem aduce noi Pruncului Iisus, când arătăm iubire în jurul nostru, pentru că El din iubire S-a făcut Om ca să-i mântuiască pe oameni. Tămâia pe care au adus-o magii înseamnă pentru noi mirosul bineplăcut lui Dumnezeu al rugăciunii. În Sfânta Scriptură este o relaţie strânsă între rugăciune şi tămâie: «Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta». Tămâia este transformată ca dar atunci când noi ne rugăm în fiecare zi (...). Al treilea dar este smirna. Ce înseamnă a aduce smirnă lui Hristos? Înseamnă a răstigni, a omorî păcatul din noi, egoismul, şi a dărui viaţă virtuţilor. Când trecem de la păcat la virtute, de la cădere la ridicare prin pocăinţă, de la fapte neplăcute lui Dumnezeu la viaţă sfântă virtuoasă, atunci noi trecem prin răstignirea păcatului şi ajungem la învierea virtuţilor”, a spus Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele de Cristian, Cristina sau derivate din aceste nume. Toţi cei prezenţi au primit câte o iconiţă cu Naşterea Domnului de pe catapeteasma Catedralei Naţionale, precum şi Pastorala de Crăciun. De asemenea, credincioşii s-au putut închina şi la o raclă ce conţine o reproducere a celor trei daruri ale magilor. Aceasta a fost primită în dar de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos. Răspunsurile liturgice au fost oferite la Sfânta Liturghie de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.