Naşterea lui Aman, celebrată cu uşile închise

Theodor Aman a luat parte, aşa cum afirma un medic al vremii sale, "la orice lucrare care privea dezvoltarea stării culturale în această ţară". La fix 180 de ani de la naşterea sa, subdezvoltarea bunului-simţ din România l-a exclus din circuitul cultural. Muzeul care-i poartă numele este "închis pentru reorganizare" de ani buni şi nu este gata să-şi deschidă uşa nici măcar în anul rotund 2011.

Motive de redeschidere a muzeului în 2011 ar fi fost: e anul în care se împlinesc 180 de la naştere şi 120 de ani de la moartea pictorului; e vorba de cel mai vechi muzeu de artă din Bucureşti, rămas intact de la deschiderea sa în 1908; s-a reabilitat destui ani. Şi ar mai fi fost, de nu s-ar mai povesti. După ce vreme de vreo două luni, ori de câte ori ai ajuns prin preajma Bibliotecii Centrale Universitare ai dat târcoale muzeului cu poarta larg dată de gard, dar cu uşa încuiată publicului, cu speranţa că doar-doar s-o fi deschis, fiindcă semnele păreau că lucrările de reorganizare (aşa cum scrie pe un afiş A4) erau pe terminate, atunci când ai auzit că la Muzeul Naţional Cotroceni s-a inaugurat expoziţia "Theodor Aman, pictor şi gravor" şi că muzee mari din ţară (inclusiv Theodor Aman) şi-au trimis aici pânzele până pe 29 mai, atunci ai avut aşa, o bănuială că lăcaşul de pe strada C.A. Rosetti, nr. 8, nu-ţi va fi curând accesibil. Totuşi, ai sunat la muzeu, sperând încă să te înşeli, să ţi se spună: "O, cum, în anul celebrării celor 180 de ani de la naştere vă primim în locuinţa lui Aman, poftiţi!" O muzeografă însă te-a readus în realitate: "E greu de estimat când se va redeschide". Un om construieşte, o naţie nu reuşeşte să reabiliteze O ironie, nu? Că tocmai atelierul-locuinţă al pictorului, loc primitor şi gazdă a seratelor, balurilor Bucureştilor, locul unde au păşit toate personalităţile importante ale epocii, rămâne închis în anul celebrării. După evenimentele organizate aici, doamnele din protipendadă se opreau direct în atelierele fotografilor, spre a se imortaliza în rochiile pe care aveau să le pună în şifonier pentru totdeauna. Dar acestea sunt poveşti de spus la gura sobei. Casa de pe actuala stradă C.A. Rosetti a fost construită în 1869 după planurile lui Aman. Pictorul este şi realizatorul mobilei, al picturilor murale din hol şi al decoraţiunilor din interior şi exterior. Al medalioanelor cu efigiile lui Leonardo da Vinci şi Michelangelo, al nişelor cu statui, pictorul fiind şi un apreciat sculptor. Iertare să-i cerem Theodor Aman era al cincilea copil al serdarului Dimitrie Aman, "rumân cuţovlah", căsătorit cu Despina Paris, de origine greacă. Numele de familie era Dimo până spre 1800, dar românii îi spuneau serdarului Aman, de la cuvântul turcesc omonim şi care înseamnă "iertare" şi aşa a rămas pe mai departe. Ultimul născut al familiei, în 1831, a primit prenumele Theodor, fiind un dar de la Dumnezeu, iar familia a intrat încet în lumea boierimii, prin căsătoriile făcute. Născut la Câmpulung Muscel, Theodor ia lecţii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Şcoala Centrală din Craiova, şi în 1950 pleacă la studii la Paris, unde urmează cursurile Şcolii de arte frumoase. Şapte ani mai târziu se întoarce în ţară, influenţat de noul curent artistic francez. Face nenumărate demersuri pentru a întemeia şi a dezvolta o şcoală de arte frumoase în Bucureşti - în 1863, şi în Iaşi - 1864, şi un sfert de veac a rămas în fruntea ei, ca director şi la Catedra de pictură. Mai mult decât atât, animat de dorinţa de a forma noi generaţii de artişti, a contribuit la bursele elevilor sărmani şi a convins colegi de catedră să predea cursuri fără să aştepte vreo remuneraţie. Demersuri face pictorul Aman şi pentru înfiinţarea expoziţiilor oficiale periodice, pentru a oferi publicului bucureştean o educaţie artistică pe care manifestările artistice ale vremii nu reuşeau să o facă. Astfel, în 1965 se deschide prima "Expoziţiune a artiştilor în viaţă", la care au participat Tattarescu, Karl Storck, Szathmari, Trenk, Aman. Portrete pentru mai târziu În casa construită după planurile sale, Aman nu numai că invita lume în atelier, dar şi lucra în prezenţa invitaţilor. Cum ar fi ca acum, în 2011, să intri în atelierul cel mare de la parter şi să te întâmpine un muzeograf întruchipat în Theodor Aman, îmbiindu-te să iei loc ca să-ţi realizeze portretul? O, da, ai uitat că e închis pentru reorganizare. Dar poţi visa că Theodor Aman îţi face portretul. Căci era un renumit portretist. Dacă ar fi fost deschis muzeul, ai fi putut admira portretele făcute membrilor familiei, ale personalităţilor istorice şi politice, peisaje, scene câmpeneşti, scene alegorice, scene de gen, poate şi autoportretele care oferă imaginea unui om puternic. Fiind închis, poţi admira opera artistului la Muzeul Cotroceni, unde sunt reunite tablouri din cele mai mari muzee din ţară. Aşa că portretul lui Tudor Vladimirescu, cel bine-cunoscut, al lui Alexandru Lăpuşneanu, Ion Heliade Rădulescu, dar şi al Anei Aman, soţia pictorului - cea care în 1904 avea să doneze statului colecţia pictorului (uleiuri, desene, acularele, gravuri), se află acum expuse privirii. Compoziţii şi gravură Aman a fost inspirat în lucrările sale şi de trecutul istoric: "Unirea Principatelor", "Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului", "Proclamarea Unirii" sunt subiectele redate în picturile sale. Natură moartă, peisaje, picturi de inspiraţie orientală oferă o imagine de ansamblu a varietăţii genului abordat. Fascinat de gravură, dominantă în secolul al XIX-lea, Aman face din aceasta - mai ales din gravura pe metal - o artă care va fi continuată de doar câţiva artişti, printre care şi Iosif Iser. Cum fotografia cucerise întreaga lume şi Aman vede avantajele de a reproduce chipuri după fotografii. Compoziţiile "Votul de la 24 ianuarie" şi "Constituanta" sunt realizate după fotografiile care i-au fost trimise. Te întrebi, şi pe bună dreptate, dacă la redeschidere muzeul va păstra rânduiala iniţială, cu salonul cu mobila realizată de pictor, cu atelierul care întruchipa o expoziţie permanentă. Dacă vei putea vedea sigiliul cu iscălitura pictorului, obiectele personale, cele aproximativ 60 de desene. Pianul… Colecţia de piese orientale, ce a fost imortalizată şi în numeroase tablouri. În atelierul din Bucureşti al pictorului, în stânga sobei se afla panoplia cu arme: două puşti ornate cu metal şi intarsii de fildeş, pistoale. Tamburine, narghileaua cu vas de sticlă, papuci turceşti, un covor persan… Parte din aceste obiecte din atelierul pictorului au fost reproduse în lucrările istorice. Acest mare artist şi-a ţinut casa şi atelierul deschise toată viaţa. Iar noi, urmaşi nedemni, i-am închis porţile, spre o reorganizare ce nu se mai încheie. Într-o clădire declarată monument istoric.