Nicolae Steinhardt, în temniţa comunistă

Era un evreu de mare cultură, ataşat de poporul român, mai ales că tatăl său luptase în războiul de reîntregire şi fusese decorat cu "Virtutea militară". Încă din liceu îi avea ca prieteni pe Noica, Acterian, Pillat, Paleologu şi Avramescu. Cunoştea foarte bine învăţătura Bisericii creştine, deoarece urmase cursurile de religie creştină ţinute de preotul Georgescu de la Biserica "Sf. Silvestru" din Bucureşti. Acest bagaj de cunoştinţe l-a ajutat foarte mult pentru a primi botezul creştin de la ieromonahul basarabean Mina Dobzeu.

În temniţa de la Jilava, Steinhardt era convins că sfârşitul pământesc îi este aproape. Era convins că pentru această trecere trebuie să devină creştin. La 15 martie 1960 devine mădular al lui Hristos, naş fiindu-i Emanuel Vidraşcu şi în prezenţa lui Alexandru Paleologu, a unor preoţi catolici şi a unui protestant. Chiar dacă a supravieţuit temniţei comuniste, Steinhardt a rămas în convingerea sa creştin-ortodoxă, intrând în viaţa monahicească şi mărturisind prin grai şi scris adevărul de credinţă.