Noi duhovnici pentru biserici din Arhiepiscopia Bucureștilor

Preafericitul Părinte Daniel a săvârșit astăzi, 18 martie, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, hirotesia întru duhovnic pentru 10 preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor care au promovat examenul de duhovnicie. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române le-a vorbit acestora despre semnificația Tainei Spovedaniei și le-a adresat mai multe îndrumări pastorale.

În cuvântul de învăță­tură rostit la finalul slujbei de hirotesie, Preafericirea Sa a clarificat etimologia și natura Tainei Spovedaniei, explicând, de asemenea, ce înseamnă a lega și a ține păcatele: „În limba română, cuvântul «spovedanie» este luat din limba slavonă, dar această Taină este propriu-zis cea a mărturisirii păcatelor și a primirii iertării pentru cele mărturisite. Ea a mai fost numită în teologie și Taina împăcării omului cu Dumnezeu, cu Biserica, cu toți credincioșii și cu sine însuși. Taina aceasta a iertării păcatelor este o putere apostolică și spirituală, fiindcă după învierea Sa din morți, Mântuitorul Iisus Hristos a dăruit, prin Sfinții Apostoli, Bisericii Sale această putere dumnezeiască de a ierta păcatele în seara de după învierea Sa când a zis: «Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute» (Ioan 20, 22-23). Sfântul Chiril al Alexandriei explică ce înseamnă a ierta și a ține păcatele: «a ierta» înseamnă a dezlega de păcate, iar «a ține» înseamnă a amâna pronun­ța­rea iertării păcatelor pentru o pregătire mai temeinică, după cum uneori se amâna săvârșirea Tainei Botezului când se constata că nu a fost făcută suficientă pregătire. A ține păcatul înseamnă, deci, a men­ține această stare de neacordare a iertării sau dezlegării, deci nu este un refuz categoric, ci doar o amânare pentru o mai bună pregătire”.

„Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnicul desăvârșit”

În continuare, Patriarhul României a arătat că „Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnicul desă­vârșit”: „Acelui om paralizat de la Capernaum, care a fost adus la El de patru oameni pe o targă și pe care l-au coborât, prin acoperiș, în casa unde Se afla, văzând credința lor, i-a spus: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale» (Marcu 2, 5). I-a spus «fiule» fiindcă El nu a cunoscut numai păcatele omului paralizat, ci și pocăința lui izvorâtă din suferință și îndelungă răbdare. Și ca să arate că a receptat pocăința lui discretă, dar și credința celor care l-au adus la El, i-a zis aceste cuvinte. Când Iisus folosește cuvântul «fiule» pentru un bărbat sau «fiică» pentru o femeie, arată că El este Părinte duhovnicesc față de persoana respectivă și că a citit în sufletul persoanei bolnave taina pocăinței, a smereniei și a rugăciunii. Cărturarii, fariseii și adversarii lui Iisus cleveteau spunând «El hulește. Cine poate să ierte păcatele fără numai unul Dumnezeu?» (Marcu 2, 7). Într-adevăr, numai Dumnezeu poate să facă aceasta. Prin aceasta arată că El nu este numai om, Iisus din Nazaret, ci este Dumnezeu-Omul, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor S-a făcut ceea ce iubea, adică om. Deci aceasta este Taina iertării păcatelor: iubirea milostivă a lui Dumnezeu față de omul care se pocăiește sincer”.

Iubirea Tatălui, lumina Evangheliei lui Hristos și căldura Duhului Sfânt

În cele din urmă, Întâistătătorul Bisericii noastre a adresat noilor duhovnici câteva îndrumări pastorale privind datoria rugăciunii reciproce și necesitatea ca penitentul să simtă, prin duhovnic, prezența iubitoare și mângâietoare a Prea­sfintei Treimi: „Nu trebuie să uităm faptul că nu este suficient să dezlegăm de păcate, ci trebuie să ne și rugăm pentru sănătatea și mântuirea credincioșilor, mai ales a celor care sunt fii și fiice duhov­ni­cești. Credincioșii și credincioasele au și ei datoria morală să pomenească în rugăciunile lor pe preotul duhovnic. Credinciosul trebuie să simtă bucurie pentru rugăciunile de dezlegare, dar și pentru sfatul bun, să aibă convingerea că e în folosul lui spovedania pentru îm­păr­tă­șire și pentru creșterea sa duhovnicească. [...] Prin Taina Sfintei Spovedanii sau a Mărturisirii și iertării păcatelor trebuie ca penitentul, fiul sau fiica duhovnicească aflată în stare de pocăinţă, să simtă iubirea Tatălui, Care Se bucură când un om păcătos vine la Dumnezeu, lumina Evangheliei lui Hristos prin sfatul care se dă și căldura prezenței Duhului Sfânt în inimă prin rugăciune”.

Cei zece preoți care au primit ­hirotesia întru duhovnic sunt: pr. George-Alexandru Briciu, Parohia Parcul Călărași, Protoieria Sector 2 Capitală; pr. Ștefan Filimon, Parohia Plopeni Sat, Protoieria Plo­iești Nord; pr. Costel Florea, Parohia Șoimești, Protoieria Urlați; pr. Mihai-Iulian Grobnicu, Fundația „Sfânta Tecla”, Protoieria Sector 2 Capitală; pr. ­Nicolae Iancu, Parohia „Sfânta Fecioară Maria”, Protoieria Sector 3 Capitală; pr. Victor-Mihail Ionescu, Parohia Valea Crângului, Protoieria Urlați; pr. David Iordăchescu, Parohia Poiana Câmpului, Protoieria Câmpina; pr. George-Marian Oancea, Parohia Poienarii Rali, Protoieria Ploiești Sud; pr. Ioan Rusu, Parohia Țipărești, Protoieria Ploiești Nord; pr. Andrei Sumedrea, Parohia Cățelu Sat, Protoieria Ilfov Sud.

Aceștia au primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel certificatul de absolvire a examenului de duhovnicie, o cruce de binecuvântare și un Molitfelnic.