Noi patru sfinţi mijlocitori în Ceruri

▲ Credincioşii se pot ruga de ieri Sfinţilor Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu ▲ Canonizarea acestora a fost proclamată ieri, la Salva, în judeţul Bistriţa Năsăud, în cadrul unei ceremonii solemne, la care au participat 14 ierarhi şi peste 10.000 de credincioşi ▲

În zilele de sâmbătă, 10 mai, şi ieri, 11 mai, în localităţile Bichigiu şi Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu. Astfel, sâmbătă, de la ora 10:00, a avut loc ultimul parastas pentru Sfinţii Martiri Năsăudeni, la ora 18:30, prima Vecernie întru cinstirea sfinţilor, iar de la 19:30, Utrenia cu slujba sfinţilor. Ieri, la Salva, ceremonia s-a desfăşurat chiar pe locul unde cei patru ţărani au fost martizaţi, cunoscut sub numele de platoul „La mocirlă“. Manifestările au început la ora 09:00, cu Acatistul Sfinţilor Martiri Nasăudeni, continuând cu procesiunea cu icoana lor şi cu Sfânta Liturghie arhierească, în cadrul căreia a avut loc slujba de proclamare a canonizării. În cadrul Sfintei Liturghii, s-a citit Actul sinodal de canonizare a Sfinţilor Năsăudeni, fiind apoi semnat de membrii prezenţi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. IPS Mitropolit Bartolomeu Anania a ţinut un cuvânt de învăţătură, prin care a evocat viaţa celor patru sfinţi, iar IPS Laurenţiu Streza a prezentat mesajul PF Părinte Patriarh Daniel. Peste 10.000 de credincioşi La proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni au participat peste 10.000 de credincioşi din toate localităţile înconjurătoare. Au fost, de asemenea, prezente oficilităţi locale şi politicieni. Slujba de canonizare a fost oficiată de un sobor de 14 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi mai mulţi preoţi, condus de IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Menţionăm că sâmbătă s-au împlinit 245 de ani de la revolta năsăudenilor, condusă de Tănase Todoran, cel care a îndemnat două batalioane de grăniceri să nu renunţe la Ortodoxie. Represaliile care au urmat s-au soldat cu tragerea pe roată a lui Atanasie Todoran şi cu spânzurarea celorlaţi trei. Canonizarea celor patru martiri a fost hotărâtă în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 22-24 octombrie 2007, cu ziua de pomenire 12 noiembrie. ▲ „Aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească“ Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, pe Valea Sălăuţei, într-o familie de ţărani liberi. S-a împotrivit mereu trecerii la Biserica Unită. Odată, nefiind preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii fiului său cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot unit. Bătrânul şi-a îngropat băiatul în ritul credinţei strămoşeşti. În anii 1761-1762, a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. A fost personal la Viena, împreună cu alţi români, unde s-a încheiat pactul cu guvernul şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri. El a cerut însă ca, prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite. Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii, Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut cont de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. La 10 mai 1763, când la Salva, pe platoul numit „La mocirlă“, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat, în faţă a ieşit, călare, „moş Tănase Todoran“, în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi!... Şi apoi, aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!“. Soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele jos, în semn de protest şi nesupunere. La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou „La mocirlă“ din Salva, a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc...“ - după cum se arată în sentinţa de condamnare. Împreună cu Atanasie, au fost executaţi, prin spânzurare, „pentru aceeaşi crimă“, Vasile Dumitru din Mocod, Manu Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, iar alte 19 persoane au primit pedepse aspre pentru implicarea în revoltă; unii dintre aceştia au şi murit din cauza bătăilor cu vergi. Execuţia prin frângerea cu roata a lui Atanasie Todoran este prima ordonată şi executată de habsburgi pe teritoriul Transilvaniei. Abia după 22 de ani au fost traşi pe roată Horea şi Cloşca, la Alba Iulia.