Noi reglementări pentru asistenţa medicală transfrontalieră

▲ Deputaţii europeni au adoptat o directivă privind asistenţa medicală transfrontalieră prin care se doreşte să se asigure îngrijiri de sănătate de calitate, sigure şi eficiente şi să se stabilească mecanisme de cooperare între statele membre în domeniul sănătăţii ▲ În ceea ce priveşte rambursarea costurilor, deputaţii au propus ca acestea să se încadreze în baremele naţionale, excepţie făcând pacienţii cu boli rare, ale căror costuri privind asistenţa medicală le vor fi rambursate în procent de 100% ▲

Pacienţii pot obţine asistenţă medicală transfrontalieră, inclusiv o rambursare adecvată a costurilor, datorită unei directive votate în plenul Parlamentului European. Noua legislaţie doreşte să asigure îngrijiri de sănătate de calitate, sigure şi eficiente şi să stabilească mecanisme de cooperare între statele membre în domeniul sănătăţii. Noile reglementări nu se aplică însă în cazul serviciilor de sănătate orientate în special către domeniul asistenţei medicale de lungă durată, inclusiv servicii oferite pe o perioadă prelungită, menite să ofere sprijin persoanelor care necesită asistenţă pentru efectuarea activităţilor zilnice de rutină, şi nici în cazul transplantului de organe. Deputaţii europeni solicită şi o mai bună informare a pacienţilor cu privire la drepturile lor atunci când solicită tratament medical în afara statului membru din care provin. Prezenta propunere nu modifică dreptul statelor membre de a defini prestaţiile pe care le asigură. În cazul în care un stat membru nu include un anumit tratament printre cele la care cetăţenii din ţara respectivă au dreptul, prezenta directivă nu stabileşte un nou drept al pacienţilor de a beneficia de un astfel de tratament în alt stat membru şi de a fi rambursat. Noua directivă nu introduce o cerinţă generală de autorizare prealabilă, dar permite statelor membre să stabilească un sistem de autorizare prealabilă pentru preluarea costurilor asistenţei medicale spitaliceşti acordate într-un alt stat membru, în măsura în care statele membre pot dovedi că anumite condiţii sunt îndeplinite, respectiv dacă tratamentul ar fi fost furnizat pe teritoriul său, ar fi fost rambursat de sistemul său de securitate socială, precum şi dacă fluxul de pacienţi rezultat în urma punerii în aplicare a directivei subminează în mod grav sau poate submina în mod grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială. Rambursarea costurilor Ca regulă generală, deputaţii europeni au convenit că rambursarea costurilor medicale trebuie să se efectueze până la nivelul la care s-ar fi făcut dacă tratamentul medical ar fi fost realizat în statul membru de origine al pacientului. Statele membre au însă posibilitatea de a acoperi şi alte costuri, precum tratament terapeutic, costuri de şedere sau de călătorie. Statele membre pot oferi pacienţilor un sistem facultativ de notificare prealabilă, în cadrul căruia pacientul primeşte, în schimbul unei astfel de notificări, o confirmare scrisă a sumei maxime care va fi plătită. Această confirmare scrisă poate fi depusă ulterior la spitalul în care se desfăşoară tratamentul, rambursarea urmând astfel să fie efectuată direct spitalului respectiv de către statul membru de afiliere; pacienţii vor plăti direct spitalului care oferă îngrijiri numai valoarea costului tratamentului dacă acesta ar fi fost făcut în ţara lor. Excepţii pentru pacienţii cu boli rare Pacienţii care suferă de boli rare nu sunt supuşi obligaţiei de a obţine autorizarea prealabilă, ei având posibilitatea de a alege locul în care să beneficieze de asistenţă medicală. De asemenea, ar trebui recunoscut dreptul acestora de a beneficia de plata integrală şi directă de către ţara de origine către ţara în care primesc îngrijiri pentru asistenţa medicală care le este acordată, adesea contra unor costuri ridicate, mai ales în cazul în care asistenţa de care au nevoie nu este disponibilă în ţara de afiliere, acesta fiind adesea unul dintre motivele pentru care au nevoie să se deplaseze în străinătate.