Nouă apariţie despre lucrarea învăţătorească a Sfântului Antim Ivireanul
Noul volum „Sfântul Antim Ivireanul - apărător al legii strămoșești”, realizat de conf. univ. dr. Ion Marian Croitoru, face parte din colecția „Memoria Historiae” a Editurii Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului.
În cuvântul-înainte al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Sfântul Ierarh Antim este prezentat ca fiind „una dintre cele mai proeminente personalități ale Bisericii vâlcene, părinte și păstor pentru poporul binecredincios de pe aceste ținuturi vreme de aproape trei ani (1705-1708). Chipul arhiereului blând și erudit, rugător și harnic se identifică iconic cu vocația mărturisitoare a Sfântului Antim Ivireanul. Acesta a știut să transpună în activitatea sa pastorală îndemnul Mântuitorului Hristos, care zice: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri (Matei V, 16). Lumina credinței ortodoxe pe care ierarhul de origine georgiană a întărit-o printre credincioșii români a fost dublată de lumina cunoștinței și a învățăturii. Ca Episcop al Râmnicului, Sfântul Antim a inițiat și coordonat tipărirea a nu mai puțin de nouă cărți, făcând din cetatea arhieriei sale capitala cărții tipărite [...]. Cu fiecare ocazie, Sfântul Antim Ivireanul s-a străduit să demonstreze și să promoveze legătura intrinsecă dintre cult și cultură, dintre Cuvânt și cuvinte, înțelegând Biserica drept «școală a mântuirii». Predicile sale, rostite în limba vechilor cazanii, sunt adevărate tratate duhovnicești, care îl surprind pe om în reala lui condiție și îl fac să-și dorească moștenirea cea veșnică și netrecătoare a Împărăției cerurilor” (pp. 5-6).
În toată activitatea sa arhierească, Sfântul Ierarh Antim a fost călăuzit de conștientizarea misiunii sale de păstor. Astfel, autorul, conf. univ. dr. Ion Marian Croitoru, accentuează în volumul său această coordonată esențială a slujirii arhierești a Sfântului Antim, scriind: „Aceste cuvinte exprimă, pe de o parte, responsabilitatea Sfântului Antim, ca arhiereu, față de toți cei ce i-au fost încredințați de Biserica lui Iisus Hristos spre păstorire, care responsabilitate nu se reduce doar la o simplă orientare duhovnicească, ci implică o conducere conștientă și grăitoare către Împărăția lui Dumnezeu, prin obținerea mântuirii conform învățăturii lui Iisus Hristos, așa cum această învățătură este propovăduită și trăită în Biserica Ortodoxă. Pe de altă parte, Sfântul Antim nu are o atitudine rezervată sau interesată față de rangul persoanei, mai ales că, după a sa convingere și trăire, de cercetarea duhovnicească a mitropolitului nu se cade să fie scutit nici unul dintre credincioșii creștini ortodocși aflați în Țara Românească, pornind de la mic până la mare, adică, inversând proporția, de la domnitor până la un copil de țâță, afară din păgâni și din ceia ce nu sunt de o lége cu românii” (pp. 26-27).
De asemenea, autorul arată că viața Sfântului Antim Ivireanul reamintește fiecărei generații cât de importantă este starea viețuirii sfânt-duhovnicești, adică isihaste, prin care credinciosul, fidel Bisericii celei una, altfel spus, Bisericii Ortodoxe, primește lucrarea harismelor Sfântului Duh și devine înnoitor al societății, îndreptător de moravuri, apărător al Ortodoxiei și, implicit, cetățean al Împărăției cerurilor încă din vremea petrecerii sale pe pământ (p. 69).
În acea vreme, „identitatea națională coincidea cu identitatea de credință, ceea ce explică și faptul datorită căruia legea țării era și ea identică cu legea creștinească sau a lui Iisus Hristos, numită și legea strămoșească” (p. 27).
Volumul este însoțit de un rezumat în limba engleză, o scurtă prezentare a autorului și un index general, fiind realizat în condiții grafice deosebite.