Noul tratat al UE se naşte printr-un compromis controversat

▲ Uniunea Europeană se clatină în faţa puternicelor interese naţionale ▲ Polonia a reuşit să obţină în UE o influenţă comparabilă cu cea a Germaniei ▲ Mecanismele UE vor fi simplificate, dar există deja şi contestări ale acestor aranjamente ▲

Deşi liderii UE au reuşit să ajungă la un acord pentru un tratat care să înlocuiască proiectul Constituţiei respins de francezi şi olandezi în urmă cu doi ani, compromisul lor este departe de a mulţumi pe toată lumea. Uniunea Europeană încearcă astfel să meargă înainte cu proiecte mai puţin ambiţioase, dar scepticismul pare să fie în creştere pe continent. Un compromis cu bătăi de cap Liderii europeni au căzut de acord asupra chestiunilor controversate legate de un nou tratat după negocieri-maraton, în condiţiile în care un eşec ar fi reprezentat o adevărată catastrofă diplomatică. Textul viitorului acord ar urma să fie finalizat până la sfârşitul acestui an, el fiind caracterizat de cancelarul german Angela Merkel drept unul „satisfăcător pentru toţi membrii“. Dacă totul decurge conform planului, liderii europeni speră ca după definitivarea sa, noul tratat să intre în vigoare până la viitorul scrutin pentru Parlamentul European, din iunie 2009. Polonia, ale cărei obiecţii la sistemul de vot erau pe cale să ducă la neîncheierea acordului, a câştigat un termen de 10 ani pentru schimbarea acestui sistem. Concesii importante au fost făcute Olandei şi Marii Britanii, alte două ţări care ridicau obiecţii serioase în semnarea acordului. Cum va funcţiona UE După negocieri dure cu ţările nemulţumite de prevederile noului tratat, documentul convenit preia multe din prevederile unei Constituţii, fără a avea însă forţa acesteia. Astfel, va exista un preşedinte pe termen lung al Uniunii, cu priorităţi pe termen lung, care va fi responsabil de afacerile UE. Un înalt reprezentant de politică externă va vorbi în numele Uniunii Europene în lume, dar numai dacă cele 27 de state membre se pun de acord asupra mesajului. Parlamentele naţionale ale ţărilor membre vor căpăta un cuvânt mai important cu privire la modul în care sunt adoptate legile UE. Deşi vetoul naţional va fi desfiinţat în peste 50 de capitole de negociere, Marea Britanie va păstra clauzele de exceptare în domeniul cooperării în materie de poliţie şi justiţie. De asemenea, concesia obţinută după lupte grele de Polonia constă în faptul că în Consiliul de miniştri această ţară va avea aproape tot atâta influenţă ca Germania, cu o populaţie de două ori mai mare. Va exista şi o nouă propunere de solidaritate în criza de energie cu Polonia şi alte ţări foste comuniste care depind covârşitor de importul de gaze şi petrol din Rusia. În cele din urmă, noul tratat face mult mai clare condiţiile ce trebuie îndeplinite de ţările care doresc să adere la UE. Mofturile polonezilor irită UE Dificultăţile ajungerii la un acord la summit-ul european de la Bruxelles nu vor fi însă uitate atât de uşor. Acestea s-au datorat, în parte, şi faptului că liderii europeni n-au putut negocia eficient cu preşedintele polonez prezent la Bruxelles şi au fost nevoiţi să se târguiască îndelung, telefonic, cu adevăratul lider, premierul Jaroslaw Kaczynski, rămas la Varşovia. Într-o situaţie cu totul inedită în istoria UE, liderul cel mai important al unui mare stat membru a preferat să rămână acasă, în timp ce chiar ţara lui ameninţa cu blocarea unui summit considerat vital pentru viitorul Europei. Cu toate acestea, doamna Merkel, care este deja avizată de comportamentul bizar al celor doi, nu a făcut nici un comentariu în acest sens, preferând să păstreze o atmosferă cordială. Opoziţia olandeză cere referendum Dacă liderii UE sperau să aibă mai mult succes cu acest nou tratat decât cu Constituţia, lucrurile nu sunt atât de simple. Principalele partide din opoziţia olandeză, (ţară care a respins textul constituţional prin referendum) au criticat, într-o conferinţă de presă comună, acordul celor 27 de ţări membre UE. Socialiştii olandezi au anunţat că vor ca noul tratat să fie supus unui referendum. La rândul său, Partidul VVD (de dreapta), deşi s-a declarat satisfăcut de acord, acuză guvernul că nu a apărat destul interesele naţionale ale olandezilor şi că prosperitatea ţării va avea de suferit. La rândul său, Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii (extrema dreaptă), a calificat acordul drept „rezultat ruşinos şi rău“, insistând că interesele economice olandeze au fost neglijate numai pentru a se ajunge la acest compromis.