„Nu există alt loc în care sunt mai acasă decât biserica“
Ziua Naţională a României este marcată atât în ţară, cât şi în afara ei prin acţiuni menite să sublinieze importanţa zilei de 1 Decembrie 1918 în istoria poporului român. Departe de ţară, românii din diaspora îşi împărtăşesc tristeţile, bucuriile şi dorul într-un loc pe care cei mai mulţi îl consideră „acasă“: biserica, pe care, oriunde se duc, „o iau cu ei, pentru că Biserica este neamul“.
Criza de identitate, fenomen ce îi afectează într-o mai mare măsură pe românii aflaţi în afara graniţelor ţării, îşi găseşte o alinare în lăcaşurile de cult ortodoxe înfiinţate în aceste zone. „În diaspora, simţul românesc se ascute mult mai mult decât în România. Vă spun acest lucru din experienţa multor ani pe care i-am petrecut în mijlocul românilor de aici, din Marea Britanie. Ei sunt, poate, mai duri în părerile lor despre ţara natală, dar asta pentru că o iubesc şi pentru că pot face comparaţia între lucrurile bune sau mai puţin bune de aici şi de acasă. Ei realizează, aşadar, mult mai bine ceea ce au lăsat în urmă şi văd ceea ce se întâmplă acasă cu alţi ochi“, spune părintele Silviu Petre Pufulete, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ din Londra, o parohie în jurul căreia se adună cea mai mare comunitate ortodoxă românească din Marea Britanie. În privinţa rolului Bisericii în viaţa românilor din diaspora, părintele Silviu Pufulete subliniază faptul că „nu există alt loc care să-i facă să se simtă mai acasă decât biserica“. „La fiecare Sfântă Liturghie de duminică participă câteva sute de credincioşi, majoritatea oameni tineri, iar numai anul trecut, spre exemplu, ne-am bucurat să avem în biserica noastră peste 700 de botezuri, dat fiind faptul că natalitatea în rândul românilor de aici este mult peste cea din ţară. Am avut zile în care am botezat şi câte 20 de copii. Acestea sunt doar câteva cifre, pentru a vă putea face o imagine despre cât de puternică este legătura între biserică şi comunitatea românească din Londra. În spatele acestor cifre, însă, este o activitate de pastoraţie extrem de complexă. Românii noştri nu vin în biserică doar pentru slujbe, pentru botezuri sau cununii; vin şi atunci când caută un loc de muncă, şi atunci când au rămas fără adăpost, şi când un patron nu le-a plătit munca depusă, când se ceartă între ei sau în orice altă problemă de viaţă în care ei simt că au nevoie de ajutorul şi implicarea preotului. Conştient sau nu, românii duc cu ei Biserica oriunde se duc, pentru că Biserica este neamul“, spune părintele Silviu Pufulete, cel care se află în slujba comunităţii româneşti din Marea Britanie de peste 30 de ani.
Există şi români care privesc ziua de 1 decembrie mai curând ca pe un moment de reflecţie, decât ca pe o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului. „Din păcate, eu nu mă regăsesc în poporul de astăzi, ci în România lui Eminescu, a lui Petre Ţuţea, în neamul martirilor şi sfinţilor români. Ziua Naţională îmi aduce aminte de ei şi îmi pare foarte rău că inteligenţa, curajul şi credinţa lor nu mai reuşesc să iasă la suprafaţă în neamul nostru“, spune cu amărăciune în glas Mihai Cristea, 31 de ani, un absolvent de sociologie venit în Marea Britanie în urmă cu două luni şi care lucrează în prezent în oraşul Newcastle, în domeniul hotelier.