O carte a părintelui Zaharia de la Essex

Un articol de: Marius Nedelcu - 07 Martie 2014

„De vreme ce Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru, inima este câmpul de luptă pentru mântuirea noastră, şi scopul nevoinţei noastre este să o curăţim de toată întinăciunea şi să o păstrăm neprihănită înaintea Domnului“, spune arhimandritul Zaharia Zaharou, în volumul „Omul cel tainic al inimii (I Petru 3, 4)“, apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române în anul 2014.

Părintele Zaharia Zaharou este călugăr la Mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Marea Britanie. Ucenic al stareţului So-fronie Saharov şi prin aceasta continuator al tradiţiei isihaste a Sfântului Cuvios Siluan Athonitul, părintele Zaharia s-a evidenţiat în rândul credincioşilor români ca un părinte duhovnicesc al vremurilor actuale, prin scrierile sale, dar şi prin cuvântările şi conferinţele pe care le-a ţinut în ţara noastră. Volumul „Omul cel tainic al inimii (I Petru 3, 4)“, apărut la Editura BASILICA anul acesta, cuprinde cuvântă-rile duhovniceşti ale arhimandritului în timpul vizitei pe continentul american din anul 2007.

Titlul volumului reflectă o temă centrală în gândirea teologică a arhimandritului, care consideră inima ca locul central al omului, unde se dă lupta finală dintre patimi şi viaţa duhovicească întemeiată pe harul lui Dumnezeu. „Din spaţiul extins a-cordat în această carte rostirii teologice despre inima duhovnicească se poate lesne înţelege că pentru restaurarea noastră inte-rioară reală, nu iluzorie, este crucială cunoaşterea ei, adică a stărilor care se petrec neîncetat în adâncul inimii, ca lupta cu patimile egoiste pentru zădărnicirea lucrării morţii noastre spirituale şi ca lucrare prin dumnezeiescul har al învierii noastre sufleteşti“, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul ce prefaţează acest volum.

Conferinţele părintelui, traduse în limba română, sunt dinamice şi caută să răspundă frământărilor omului modern, care mai mereu este presat de timp şi de grijile zilnice şi nu are răgaz să se adâncească în scrierile de spiritualitate ale părinţilor ortodocşi. Fiecare capitol al cărţii de faţă are în prima parte prezentarea unei teme teologice de către părintele arhimandrit Zaharia, urmată de o secţiune de întrebări şi răspunsuri în care părintele oferă sfaturi duhovniceşti interlocutorilor săi.

Avem în faţa noastră un discurs viu, funcţional, care oferă credinciosului mijloace reale şi lucrătoare de a-şi deplasa atenţia de la aspectele exterioare ale vieţii spre lumea omului lăuntric şi mai ales spre lupta cu patimile care se cuibăresc în inimă. De remarcat este capacitatea părintelui de a propune teme noi, ca de exemplu evaluarea pozitivă a trăirii ruşinii pentru păcate în timpul Spovedaniei. „Când credinciosul îşi cunoaşte fărădelegea, el nu mai caută să o ascundă, ci, împotriva lui însuşi, o mărturiseşte Domnului. Şi pentru ruşinea ce o rabdă atunci când se pocăieşte, Domnul îi iartă nelegiuirea inimii şi îl primeşte cu harul mântuirii celei veşnice. (…) Prezenţa ruşinii în Taina Spovedaniei nu este doar un lucru firesc şi sănătos duhovniceşte, ci ea ne încredinţează şi de faptul că pocăinţa noastră vine din inimă, că este de bunăvoie şi plină de smerenie“, spune părintele Zaharia Zaharou.