O mare lumină a Bisericii şi un sfânt rugător în ceruri

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la Simpozionul naţional „Sfântul Vasile cel Mare şi Sfinţii Capadocieni“, Mănăstirea Bârsana, judeţul Maramureş, 11-13 noiembrie 2009

Anul acesta se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Vasile cel Mare (330-379), teolog şi înţelept păstor de suflete. Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2009 „An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni“. Capadocia, provincie a Asiei Mici, odinioară parte din Imperiul Bizantin, astăzi inclusă în statul modern Turcia, a dat Bisericii oameni remarcabili prin formaţia lor duhovnicească şi intelectuală. Specialiştii patrologi au identificat în calendarul bisericesc 56 de sfinţi originari din această provincie, între care Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa sunt nume consacrate în istoria Bisericii prin opera lor teologică, pastorală şi apologetic-misionară. Prin aceşti sfinţi din Capadocia omagiem pe cei care au realizat fericita întâlnire între credinţa creştină şi cultura antică, între Filocalie şi filosofie, între omilia pastorală şi retorica antică, între Liturghie şi filantropie. În chipurile Sfinţilor Capadocieni din icoane străluceşte lumina harică a transfigurării lumii şi a culturilor. Sfântul Vasile s-a bucurat de cinstea de a fi numit „cel Mare“ datorită darurilor speciale cu care a fost înzestrat: mare dascăl al credinţei ortodoxe, înţelept păstor al vieţii bisericeşti, bun organizator al monahismului răsăritean şi înnoitor al Liturghiei. S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie credincioasă, vestită pentru nobleţea, bogăţia sa materială şi spirituală. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său, Vasile. Temelia educaţiei sale este aşezată de tatăl său, profesor de retorică la Neocezareea în Pont. Sfântul Vasile cel Mare a făcut parte dintr-o familie cu zece copii, dintre care trei vor deveni episcopi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa şi Sfântul Petru de Sevasta. Dintre membrii familiei sale, şase sunt cinstiţi ca sfinţi: cei trei episcopi menţionaţi, Sfânta Macrina cea Tânără (sora marelui ierarh), Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica sa) şi Sfânta Emilia (mama sa). Model de urmat în pastoraţia creştină din toate timpurile Marele ierarh este contemporanul nostru prin mesajul său privind valoarea infinită a persoanei umane, lumea ca dar şi limbaj al înţelepciunii lui Dumnezeu, valoarea sacră a familiei credincioase şi virtuoase, lumina sfinţitoare a vieţii monahale, datoria permanentă a fiecărui creştin de a lucra pentru unitatea Bisericii, implicarea creştinului în viaţa socială, pentru promovarea binelui comun. Sfântul Vasile cel Mare a sintetizat în persoana sa gândirea profundă teologică greacă creştină şi simţul organizatoric latin, fiind numit de unii patrologi „un latin printre greci“. Erudit şi evlavios, reflexiv şi pragmatic, echilibrat şi curajos, stăruitor în rugăciune şi convingător în argumentare, toate aceste virtuţi erau purtate într-un trup slăbit de asceză şi de boală. Felul în care acest sfânt capadocian a unit înălţimea învăţăturilor sale cu smerita sa vieţuire, teologia duhovnicească şi implicarea practică în problemele Bisericii, îl arată a fi un model de urmat în pastoraţia creştină din toate timpurile. Felicităm pe organizatorii acestui simpozion naţional, binecuvântăm cu părintească dragoste pe participanţi şi rugăm pe Sfântul Vasile cel Mare şi pe toţi Sfinţii Capadocieni să ne călăuzească în slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor, spre slava Preasfintei Treimi şi binele Bisericii lui Hristos. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române