O nouă carte a Episcopului Christoph Klein
Episcopul dr. Christoph Klein, profesor şi decan al Facultăţii de Teologie Evanghelică din Sibiu, din 1982 Episcop-vicar, iar între 1990 şi 2010 Episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, din 1994 vicepreşedinte al Asociaţiei ecumenice a Bisericilor din România (Aidrom), reprezentant al Bisericii sale la nivelul diferitelor organizaţii mondiale, iar în prezent comoderatorul Comisiei Mixte de Dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Federaţia Luterană Mondială, a adăugat recent, la lista lungă a publicaţiilor sale, cartea „Kirche mit anderen. Bemühungen um die Ökumene in Rumänien (Biserica cu alţii. Strădanii pentru relaţiile ecumenice din România), Editura V&R unipress, colecţia „Kirchen - Konfessionen - Religionen, vol. 63“.
Aşa cum precizează autorul însuşi în „Cuvânt înainte“ (Vorwort), titlul acestei cărţi este o readaptare a expresiei folosite de pastorul german Dietrich Bohnhoeffer, de la a cărui moarte martirică se împlinesc 70 de ani, care folosea expresia „Biserică pentru alţii“ (Kirche für andere). Episcopul Klein precizează că a folosit adesea expresia „Biserică cu alţii “, care ar însemna o Biserică împreună cu alte Biserici, pentru a desemna mai ales situaţia şi perspectivele Bisericii sale după căderea regimului totalitar din România. După o scurtă prefaţă, semnată de prof. dr. Gisa Bauer, din partea Institutului pentru studiul confesiunilor al Federaţiei Evanghelice din Germania, unul dintre editorii colecţiei în care este publicat acest volum, urmează un Cuvânt înainte al autorului şi o succintă prezentare a Bisericilor din România. Cele 26 de studii şi articole, toate publicate de-a lungul timpului, între anii 1971 şi 2012, sunt reproduse în această carte şi grupate sub următoarele trei secţiuni: I. Pentru teologia Mişcării ecumenice (Zur Theologie der Ökumene); II. Despre Mişcarea ecumenică trăită (Zur gelebter Ökumene) şi III: Despre personalităţi ale Mişcării ecumenice (Über Persönlichkeiten der Ökumene). În mod evident, am tradus expresia germană „Ökumene“ prin formula „Mişcarea ecumenică“, deşi în limba germană există expresia precisă de „ökumenische Bewegung“ (Mişcare ecumenică), pentru că expresia de Oikumene este folosită şi în lumea ortodoxă cu alt sens, iar termenul german folosit de autor este corespunzător celui românesc de „Mişcare ecumenică“.
Din cea de-a treia categorie de texte cuprinse în cartea Episcopului Klein reţinem, mai ales, referatul privind „Biserica Ortodoxă Română - 120 de ani de Autocefalie şi 80 de ani de Patriarhat“, susţinut în cadru festiv la Bucureşti, în data de 5 mai 2005; apoi „Dumitru Stăniloae - teolog de dimesiune europeană “: prefaţă la volumul publicat de IPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului şi de pastorul Jürgen Henkel la Sibiu, în anul 2008, în limbile română şi germană; şi referatul „Ion Bria - un mare teolog şi ecumenist. Amintirile unui coleg luteran“, susţinut în cadrul conferinţei internaţionale de la Sibiu, din 2009, dedicată teologului român.
Episcopul Christoph Klein, ca mulţi dintre predecesorii săi în episcopat sau colegi în profesorat, a manifestat dintotdeauna nu doar o simpatie pentru poporul român şi pentru Biserica Ortodoxă Română, ci s-a şi străduit mereu să adâncească relaţiile dintre cele două etnii şi Biserici. Acest Episcop luteran a reprezentat de multe ori la nivel mondial interesele întregului popor român şi ale tuturor comunităţilor religioase din ţară. Textele din cartea de faţă sunt o dovadă grăitoare în acest sens. Actualitatea cărţii este cel mai bine evidenţiată chiar de autorul ei, care mărturiseşte că „retrospectivele modeste şi fragmentare oferite aici, asupra strădaniilor noastre ecumenice, ar trebui să conştientizeze faptul că Mişcarea ecumenică nu a fost niciodată o sarcină uşoară şi totuşi este ceva care aparţine fiinţial în slujirea noastră pentru Biserica lui Iisus Hristos. Căci ni s-a poruncit de către Domnul nostru comun în a Sa «rugăciune arhierească» (Ioan 17, 21), când S-a rugat pentru ai Săi, «ca toţi să fie una». Şi probabil aceste texte ne-ar putea aduce aminte că, pe parcursul timpului pe care l-am lăsat în urma noastră, totuşi unele lucruri notabile în legătură cu apropierea dintre noi şi înţelegerea reciprocă mai profundă au devenit realitate şi avem mai multe în comun decât cele care ne despart, chiar dacă despărţirile ne dor şi ne provoacă în continuare“ (pag. 16).
Pentru cititorul ortodox este instructiv faptul de a se oglindi în această carte, mai ales dintr-o privire retrospectivă a relaţiilor Bisericii sale cu celelalte Biserici din România, interpretate de un luteran. Felicitând pe autor pentru viziunea şi strădania sa în slujba apropierii dintre Bisericile din ţara noastră, recomandăm această carte tuturor celor care doresc să cunoască mai multe despre relaţiile dintre Bisericile creştine şi România în ultimele decenii.