O nouă lucrare în interpretarea psalţilor craioveni

Cea mai nouă apariţie muzicală a psalţilor de la Catedrala mitropolitană "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova a fost aşezată sub genericul "Teologia mântuirii în colindele creştine, simfonie a muzicii universale". Apărută la Editura "Mitropolia Olteniei", lucrarea reuneşte într-un format inedit (stick muzical) mai multe piese desprinse din tradiţia psaltică a Bisericii noastre sau adaptate din folclorul românesc.

An de an, în sânul sfintelor lăcaşuri de închinare sau pe la casele creştinilor pravoslavnici, răsună acordurile calde şi pline de duhul bisericesc ale colindelor noastre străbune. Această frumoasă tradiţie, transmisă din generaţie în generaţie, a prins contur la Craiova prin strădania membrilor grupului psaltic al Catedralei mitropolitane. Preoţi, diaconi, studenţi sau seminarişti, cu toţii au pus umărul la concretizarea unei frumoase realizări muzicale, dedicată exclusiv şi în premieră colindelor de tradiţie bizantină. Astfel, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Irineu, a luat naştere, la finele anului trecut, stickul muzical "Teologia mântuirii în colindele creştine, simfonie a muzicii universale". Aşezat într-un format grafic de excepţie, veritabilul "colindar" îmbină armonios teologia pieselor interpretate cu imaginea iconică a Marelui Praznic, transpusă printr-o inspirată îmbinare de mai multe scene, desprinse din mai multe lăcaşuri de închinare doljene şi gorjene. "Colindul sfânt şi bun", între ethosul popular şi "teologia mântuirii" Revenind la valoarea teologică a acestei lucrări, găsim necesare mai multe explicaţii de ordin informativ pentru lămurirea importanţei şi locului pe care îl are cântarea colindelor în învăţătura noastră bisericească. În mod clar şi precis, colindele creştine preaslăvesc în primul rând Întruparea Fiului lui Dumnezeu, "pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire". "Teologia mântuirii", la care face trimitere şi lucrarea noastră, devine astfel subiectul principal al acestui act de supremă iubire, manifestat prin pogorârea lui Dumnezeu în lume. Aşezat în contextul cântărilor bisericeşti din perioada Crăciunului, acest concept se regăseşte capacitat într-o adevărată dimensiune doxologică, întrucât comunică auditoriului învăţătura corectă a "tainei - cea din veac ascunsă". Fraza cântată devine astfel hristoforă, purtând în fiecare cuvânt experienţa mistică şi tămăduitoare a harului, după cum afirmă Sfântul Grigorie de Nyssa: "Prin ea se cunoaşte din nou şi se vindecă într-un fel oarecare firea". Prin cea de a doua parte a titlului, "Simfonie a muzicii universale", ne duce cu gândul la cuvintele prin care Psalmistul preaslăveşte măreţia Atotputernicului Dumnezeu: "Lăudaţi-L pe El soarele şi luna... stelele şi lumina... cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri să laude numele Domnului, că el a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece" (Ps. 148). Pentru Sfântul Grigorie al Nyssei, pe de altă parte, "toată frumoasa orânduire a lumii este o armonie muzicală, al cărei Meşter şi Creator este Dumnezeu, cum zice Apostolul, iar omul este o lume mică, dar este şi a fost făcut şi ca o imitaţie a Celui ce a armonizat lumea, ceea ce cunoaşte raţiunea ca aflându-se în lumea mare, aceea vede în mod cuvenit, şi în cea mică". Prin urmare, putem spune că, în sânul vieţii eclesiale, fiecare imn, fiecare cântare şi, de ce nu, fiecare colindă se îmbracă şi se face înţeleasă numai în frumosul veşmânt al "teologiei mântuirii". Este de înţeles că nu toate colindele decretează dogme, ţinând cont şi de faptul că ele, coborând din tinda bisericii în datina obştească, au rezumat emoţia poporului nostru. În acest context, putem spune că demersul psalţilor craioveni, concretizat în lucrarea sus amintită, poate constitui o îndrăzneaţă încercare de a aşeza laolaltă profunzimile dogmaticii ortodoxe şi afectivitatea geniului popular, transpus într-un mod cât se poate de original pe acorduri bizantine. Liturghie arhierească în Paraclisul "Buna Vestire" din Râmnic Arhid. Ioan Liviu Găman În prima zi a noului an 2013, la Paraclisul arhiepiscopal "Buna Vestire" din Râmnicu Vâlcea, slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare a fost oficiată de către Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La sfârşitul slujbei a fost oficiată slujba de Te Deum, în cadrul căreia au fost rostite rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul 2012 şi rugăciuni de binecuvântare la intrarea în noul an calendaristic. La final, PS Emilian Lovişteanul a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a arătat întreita semnificaţie a sărbătorii din prima zi a anului 2013, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului Iisus Hristos, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare şi întâmpinarea noului an civil. Biserica cu hramul "Buna Vestire" din Râmnicu Vâlcea, cunoscută şi ca "Biserica Maica Domnului", a fost construită în anul 1747 pe temelia altei biserici din timpul lui Mircea cel Bătrân. De la vechea biserică se mai păstrează ancadramentele de la geamurile din partea de nord ale sfântului aşezământ. Actualul lăcaş de închinare a fost ridicat de boierii Radu şi Grigore Râmniceanu în timpul păstoririi episcopului Climent al Râmnicului. Pictura, în tehnica "fresco", a fost realizată în stilul bizantin în anul 1750. În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, biserica a fost consolidată. Între anii 1991-1997, la iniţiativa preotului Emanoil Neţu, au fost realizate lucrări ample de restaurare a picturii interioare şi exterioare.