O pregustare a bucuriei sărbătorii Sfintelor Paşti

Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 29 Martie 2010

Ieri, Biserica Ortodoxă a sărbătorit Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. La Catedrala patriarhală din Bucureşti, sute de credincioşi au venit pentru a participa la Sfânta Liturghie săvârşită de Întâistătătorul Bisericii noastre, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Evanghelia citită în această zi relatează două episoade din ultima parte a vieţii pământeşti a Mântuitorului: ungerea picioarelor lui Iisus Hristos de către Maria, sora lui Lazăr, în Betania şi intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. Prefericitul Părinte Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat credincioşilor înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Evanghelii care s-a citit subliniind că această pericopă ne arată trei adevăruri mari: "La binefacerile lui Dumnezeu trebuie să răspundem cu recunoştinţă; la bunătatea Lui să răspundem cu multă credinţă şi multă recunoştinţă. În al doilea rând, ne arată că mirul de mare preţ al Mariei, sora Martei şi a lui Lazăr, pe lângă semnul de recunoştinţă, mai arată şi ceva la care Maria nu s-a gândit, şi anume prevestirea morţii şi îngropării Mântuitorului Iisus Hristos. În al treilea rând, vedem că poporul simplu se bucură de minunile pe care Mântuitorul le face, atunci când vindecă oameni, când ridică pe cei căzuţi şi mai ales când îi înviază din morţi pe cei care au trecut prematur din viaţa aceasta". Marele Mir, pomenire a mirului de mare preţ al Mariei din Betania Patriarhul României a explicat, pe scurt, legătura dintre Evanghelia care s-a citit şi evenimentul care va avea loc în Catedrala patriarhală în Sfânta şi Mare zi de Joi, când toţi ierarhii Sfântului Sinod al BOR vor fi la Bucureşti pentru sfinţirea Marelui Mir. "Sora lui Lazăr a preînchipuit, în mod profetic, mirul frumos mirositor de aloe amestecat cu smirnă adus de Iosif pentru a îmbălsăma trupul Mântuitorului după ce l-a coborât de pe cruce. Acest mir de mare preţ preînchipuie şi aromatele sau mirodeniile cu care au venit, în dimineaţa Învierii Sale, la mormântul lui Hristos, femeile mironosiţe, purtătoare de mir, ca să ungă trupul lui Iisus, după tradiţia iudaică, tot ca gest de preţuire, de cinstire a Celui îngropat. Aceste înţelesuri duhovniceşti au fost reţinute de Biserică, atât de fidel, încât noi, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului, în Sfânta şi Marea Joi, sfinţim atunci când este nevoie în Bisericile autocefale Marele Mir, care după sfinţire se numeşte Sfântul şi Marele Mir, ca pomenire a mirului de mare preţ al Mariei din Betania, dar şi ca pomenire a aromatelor mirului cu care a fost uns Mântuitorul atunci când a fost îngropat şi ca amintire a mirului pe care femeile mironosiţe l-au adus la mormânt în dimineaţa Învierii Mântuitorului Iisus Hristos." Preafericitul Părinte Daniel a arătat că, deşi Evanghelia care s-a citit duminică deschide Săptămâna Sfintelor Patimi, sărbătoarea Floriilor este o sărbătoare a bucuriei pentru că arată biruinţa lui Hristos asupra morţii lui Lazăr, dar prefigurează şi biruinţa Lui asupra propriului Său trup mort, iar învierea lui Lazăr şi Învierea lui Hristos sunt prefigurarea sau înainte-vestirea Învierii de obşte. În acelaşi timp, sărbătoarea Floriilor este o pregustare a bucuriei sărbătorii Sfintelor Paşti. "Săptămâna Sfântă şi Mare a Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. Postul de patruzeci de zile datează din secolele III-IV, dar Săptămâna aceasta Sfântă şi Mare, ca săptămână de post, este chiar din timpul Sfinţilor Apostoli (...) Postul nostru culminează cu Sfânta şi Marea Vineri, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, pentru păcatele noastre şi pentru ca să ne dăruiască iertare şi viaţă veşnică. Aceasta este ultima şansă înainte de Paşti ca să ne pocăim şi să ne pregătim pentru Sfânta Înviere. Dacă nu ne pregătim nici măcar în această ultimă săptămână care ne-a mai rămas, atunci nu simţim deplin bucuria Învierii, căci nu există bucuria Învierii fără cruce. Această ultimă perioadă, ca săptămână a Sfintei Cruci, a Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, poartă în ea sămânţa, germenele bucuriei Sfintelor Paşti", a mai spus Preafericirea Sa. Părintele Patriarh a felicitat pe toţi cei care poartă nume de flori şi a anunţat că în săptămâna care urmează, la Catedrala patriarhală, vor sluji în fiecare seară mai mulţi ierarhi ai Bisericii noastre.