O scoică legendară

La Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din Bucureşti copiii pot vedea scoica uriaşă Tridacna gigas (parte din expoziţia permanentă a muzeului). Frumoasa vietate care trăieşte în sudul Oceanului Pacific şi în Oceanul Indian, în ape puţin adânci, este din păcate în pericol de dispariţie. Dimensiunile ei uriaşe au făcut-o dorită ca trofeu şi totodată au aprins imaginaţia oamenilor, care o considerau un fel de mâncătoare de oameni. Aceasta datorită faptului că, atunci când scoica se simte în pericol, se închide şi poate prinde mâna sau piciorul scufundătorului. La dimensiunile ei de circa 120 cm înălţime şi la greutatea de aproximativ 200 de kilograme, pericolul nu era întru totul unul imaginar, scoica putând să ţină captiv un om, însă cazurile reale au fost rare.

Vederea acestui exponat poate avea pentru copii un dublu efect pedagogic, pe lângă interesul pentru natură şi conservarea ei, cei mici putând fi orientaţi şi spre mai multă lectură, dacă li se spune că marele şi gingaşul animal al apelor este prezent, alături de alte minunăţii, în celebra carte a lui Jules Verne „20.000 de leghe sub mări“. Acolo, Căpitanul Nemo îl ia pe profesorul Aronnax la o călătorie subacvatică să vadă „o perlă de 10 milioane“, după cum se numeşte şi capitolul respectiv. Perla era una creată de Căpitanul Nemo, punând în interiorul unei scoici uriaşe din specia Tridacna gigas o mică bucăţică de sticlă, pe care, în timp, scoica o acoperea cu secreţiile ei, rezultând o perlă de dimensiuni colosale.