„O sfântă care adună popoarele ortodoxe în rugăciune”
De sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, 14 octombrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale, care și-a sărbătorit hramul. Preafericirea Sa a vorbit despre viața Cuvioasei și despre istoria cinstirii moaștelor sale, subliniind și evlavia credincioșilor din Capitală față de aceasta. În Paraclisul istoric se păstrează o raclă ce adăpostește un veșmânt care a acoperit pentru o perioadă cinstitele moaște ale sfintei, la care credincioșii bucureșteni s-au putut închina în ajun și în ziua sărbătorii, la Catedrala Patriarhală.
În deschiderea cuvântului său, Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre evlavia și cinstirea deosebită de care se bucură Cuvioasa Parascheva în numeroase comunități bucureștene: „Astăzi, Biserica noastră face pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, care este și ocrotitoare a Paraclisului din Reședința Patriarhală. Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României. Dovada grăitoare a acestui fapt este aceea că aproape 500 de biserici din țara noastră sunt închinate spre ocrotire Sfintei Cuvioase Parascheva. Numai aici, în București, Cuvioasa ocrotește 26 de biserici, de curând și Biserica «Sfântul Anton»-Curtea Veche primind-o ca ocrotitoare, sărbătoarea ei fiind al treilea hram al lăcașului”.
În continuare, Patriarhul României a ilustrat viața plină de nevoințe și virtuți a sfintei sărbătorite în această zi. „A trăit în prima jumătate a secolului al 11-lea, vreme de 25 sau 27 de ani. A avut o viață scurtă, dar foarte intensă din punct de vedere duhovnicesc. S-a născut din părinți evlavioși și bogați. Tatăl său a murit devreme, iar cei doi copii, Parascheva și fratele ei, care mai târziu a devenit Eftimie, Episcopul Maditului, pomenit anual la 5 mai, au fost crescuți de mama lor în evlavie și într-o credință puternică, în care rugăciunea era unită cu fapta milosteniei. De aceea, sfânta era foarte darnică și oferea adesea hrană săracilor. Într-o zi, a oferit unui sărac chiar crucea sa de aur pe care o purta la gât, de la Botez. Pe la vârsta de 10 ani, mergând la biserică, a auzit cuvântul Evangheliei spus de Mântuitorul tânărului bogat: «Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie» (Marcu 10, 21). Simțind această chemare, s-a născut în ea dorul de a trăi o viață pustnicească în sărăcie, în rugăciune și multă smerenie. La vârsta de 15 ani, după moartea mamei sale, a mers la Constantinopol pentru a se închina în diferite biserici, ajungând la Sfânta Sofia și la Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Din Constantinopol, ea a mers la Heracleea Pontului, viețuind cinci ani într-o mănăstire de călugărițe, iar după aceea a dorit să meargă în Țara Sfântă și să se închine acolo, la locurile sfinte. Așa a petrecut cinci ani într-o mănăstire de călugărițe, în pustia Iordanului. Pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger în vis care i-a poruncit să se întoarcă în țara ei de origine, în Epivata Traciei, în apropierea Constantinopolului, pentru că peste puțin timp își va da obștescul sfârșit. S-a întors, într-adevăr, ca o necunoscută în zona în care s-a născut, așezându-se în satul Kallikratia. După doi ani, a trecut la Domnul”, a spus Patriarhul României.
Preafericirea Sa a amintit apoi minunile care au avut loc la scurt timp după adormirea Cuvioasei și a relatat istoria mutării cinstitelor sale moaște care, în prezent, ocrotesc cetatea Iașilor: „Peregrinarea moaștelor Sfintei Parascheva de la Epivata la Târnovo, apoi la Vidin, la Belgrad, la Constantinopol și, într-un final, la Iași, a lăsat urme adânci în evlavia popoarelor ortodoxe care s-au închinat sfintelor ei moaște și au simțit ajutorul său. De aceea, Sfânta Parascheva este o sfântă care adună popoarele ortodoxe în rugăciune și în comuniune. Acest lucru se poate vedea mai ales în cartea tipărită la Iași în anul 2000, la Editura Mitropolitană TRINITAS, în limbile română, engleză și greacă, sub titlul «Sfânta Parascheva - călăuza pelerinilor». Cartea cuprinde mărturii privind evlavia românilor, grecilor, bulgarilor și sârbilor față de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Aceasta a trăit puțin, dar foarte intens. I-a iubit mult pe Dumnezeu și pe semeni. A fost smerită, evlavioasă și milostivă. Puterea ei de vindecare și de ajutorare a credincioșilor vine tocmai din legătura ei totală cu Dumnezeu. (...) Cuvioasa Parascheva are un acatist care se deosebește de acatistele altor sfinți prin aceea că nu arată istoria vieții ei, ci, în fiecare icos al acatistului, se arată virtuțile și mai ales milostivirea ei. Este milostivă și bună, ajutându-i pe săraci, pe văduve, pe bolnavi, pe oamenii nedreptățiți, neajutorați, însingurați și păgubiți. Ea este prezentată în acest acatist ca «mult folositoare»”.
În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a detaliat legătura sfintei cu capitala României. „Sfânta Parascheva are o legătură specială și cu orașul București. De ce atât de multe biserici din acest oraș sunt închinate ei? În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 10 aprilie și 27 octombrie 1944, moaștele ei au fost adăpostite la Mănăstirea Samurcășești din comuna Ciorogârla, de lângă București. La 27 octombrie, ele au ajuns de la Ciorogârla aici, la Catedrala Patriarhală. Patriarhul Nicodim Munteanu le-a primit și a anunțat că moaștele vor rămâne opt zile, în pridvorul Catedralei, spre închinarea credincioșilor. Însă atât de mare a fost evlavia bucureștenilor, că, în loc de opt zile, sfintele ei moaște au rămas aici timp de 17 zile, până la 13 noiembrie. Acest fapt explică de ce, mai târziu, atâtea biserici din București au primit ca prim, al doilea sau al treilea hram sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Anul acesta se împlinesc exact 80 de ani de când moaștele Cuvioasei s-au aflat în București”, a arătat Preafericirea Sa.
La final, Patriarhul României i-a felicitat pe toți cei care își sărbătoresc ziua onomastică sub ocrotirea acestei sfinte mult iubite.