O stareţă evlavioasă şi harnică

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a stavroforei Singlitichia Marin, proinstareţa Mănăstirii Suzana, judeţul Prahova. Delegat al Preafericitului Părinte Patriarh la slujba înmormântării care are loc astăzi este părintele arhim. Timotei Aioanei.

Am aflat cu întristare de trecerea la cele veşnice a Stavroforei Singlitichia Marin, care a fost stareţa Mănăstirii Suzana de pe valea Teleajenului timp de aproape patru decenii (1969-2008), după care, din motive de sănătate şi vârstă îndelungată, s-a retras din această ascultare, aflându-şi alinarea în rugăciune şi participarea la sfintele slujbe, după tradiţia monahală. Plecarea sa dintre noi înseamnă o grea pierdere pentru obştea mănăstirii şi pentru toţi cei care au cunoscut-o, deoarece ea s-a ostenit în chip pilduitor, fiind un model de statornicie, smerenie, ascultare şi râvnă pentru slujirea lui Hristos şi a Bisericii Sale. În această perioadă îndelungată de stăreţie, dar şi în întreaga sa viaţă monahală (începând cu anul 1940), Stavrofora Singlitichia Marin a dat dovadă de aleasă trăire duhovnicească, de practicarea virtuţilor creştineşti, de multă dragoste faţă de slujbele Bisericii rânduite după tipicul mănăstiresc, fiind cu adevărat pildă vie atât pentru monahiile mănăstirii, cât şi pentru închinătorii acestei mănăstiri. În ascultarea de stareţă a Mănăstirii Suzana, Stavrofora Singlitichia s-a remarcat în vremuri deosebit de grele pentru monahismul românesc, cum au fost cele din timpul regimului comunist, când, prin decretul 410 din anul 1959, mulţi monahi şi multe monahii au primit ordin să părăsească mănăstirile. Maica Singlitichia Marin a preluat mănăstirea într-o stare sărăcăcioasă, dar a reuşit să finalizeze lucrările de reconstrucţie a paraclisului mănăstirii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, a clopotniţei, a clădirii stăreţiei, precum şi alte construcţii realizate cu sprijinul şi prin grija deosebită faţă de această mănăstire a fericitului întru pomenire patriarh Justinian Marina. Trecerea ei la cele veşnice în perioada Postului Sfintelor Paşti, timp al nevoinţelor şi rugăciunilor mai intense, la două zile după Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama, are o semnificaţie aparte şi nădăjduim că Dumnezeu a primit-o întru lumina slavei Sale şi i-a dăruit buna vestire a bucuriei sfinţilor din Împărăţia lui Dumnezeu. În acest ceas de vremelnică despărţire până la Învierea de obşte, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul cel Veşnic, să primească în corturile drepţilor şi în ceata cuvioşilor sufletul bun şi jertfelnic al proinstareţei Singlitichia Marin, dăruindu-i odihnă în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Veşnica ei pomenire din neam în neam! Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru obştea îndoliată a Mănăstirii Suzana, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române