O stareță luptătoare în vremuri tulburi
Cu multă tristețe am aflat de trecerea din această viaţă a stavroforei Heruvima Timar, fostă stareţă a Mănăstirii Țigănești (1970-2008). Plecarea sa din această lume constituie o pierdere pentru obștea mănăstirii, pentru toți care au cunoscut-o și i-au fost alături în timpul rodnicei sale activități, precum și pentru cei care îi sunt acum alături în acest ceas de vremelnică despărțire.
Stavrofora Heruvima Timar s-a născut în data de 6 martie 1928, în comuna Sita Buzăului, din județul Covasna, din părinții binecredincioși Ioan și Maria Timar, iubitori ai Bisericii strămoșești.
Pe când maica Heruvima Timar avea doar nouă ani, înainte de moartea mamei sale, aceasta a mărturisit familiei gândul de a urma viața monahală.
În anul 1942 a intrat în obștea Mănăstirii Țigănești, sub ascultarea monahiei Siria Botărel, monahie smerită și evlavioasă, care avea să-i devină o adevărată mamă duhovnicească.
Cu binecuvântarea Patriarhului Nicodim Munteanu, a urmat primele patru clase la Liceul „Regina Maria” din București. Mai târziu își va continua studiile la Seminarul Mănăstirii Horezu, unde s-a înscris în toamna anului 1952, an în care a fost și tunsă în monahism, soră de călugărie fiindu-i monahia Hrisantia Sporea (viitoare stareță a Mănăstirii Țigănești în perioada 1958-1970), de la care avea să preia această ascultare de stareţă optsprezece ani mai târziu, în anul 1970.
În vara anului 1959, cu puțin timp înainte de nocivul Decret 410 din toamna aceluiași an, împreună cu alte 30 de călugărițe, stavrofora Heruvima Timar a fost trimisă de Patriarhul Justinian Marina la Mănăstirea Dealu, care era în pericol să fie desființată de autoritățile comuniste. După numai o lună, toate monahiile au fost evacuate cu forța de către autorități, ea reîntorcându-se în Mănăstirea Țigănești. De asemenea, la scurt timp, ca urmare a Decretului 410, maica Heruvima a fost exmatriculată din rândul studenților Institutului Teologic de Grad Universitar din București.
A lucrat la atelierul de broderie manuală, înființat de Patriarhul Justinian Marina la Mănăstirea Țigănești, până în anul 1970 când, în ziua de 1 noiembrie, a fost numită stareța acestei mănăstiri.
De la Decretul 410 din anul 1959 până în anul 1970, nu s-au mai primit cereri de închinoviere în Mănăstirea Țigănești, însă, începând cu anul 1970, maica stareță a început să primească tinere, învingându-și teama față de autorități și apărându-și obștea cu mult curaj.
Când printr-un alt abuz al autorităților comuniste obiectele de patrimoniu aflate în posesia Bisericii trebuiau predate Statului, maica stareță Heruvima Timar s-a opus cu fermitate, încât nici unul dintre obiectele de patrimoniu ale Mănăstirii Țigănești nu a fost înstrăinat.
În timpul celor 38 de ani de stăreție, stavrofora Heruvima Timar s-a străduit să poarte de grijă obștii sale cu multă dăruire, în pofida greutăților din perioada respectivă. Amintim aici de refacerea mănăstirii în urma cutremurului din anul 1977, când cele două biserici și stăreția au fost grav avariate, iar 30 de case monahale au fost distruse. Apoi a întreprins ample lucrări de modernizare a Mănăstirii Țigănești, precum montarea instalației de apă potabilă în toată mănăstirea, branșarea la gaze naturale, costurile cu încălzirea în sezonul rece fiind imposibil de acoperit de către viețuitoarele care aveau pensii și venituri mici, înființarea unei stații de epurare a apelor menajere și multe altele. Toate acestea au fost făcute în parte cu sprijinul unor persoane și instituții importante, între care Banca Națională a României, Banca Comercială Română, Societatea Națională a Petrolului, Societatea Internațională a Femeilor din România ș.a.
Tot în timpul stăreției stavroforei Heruvima Timar, prestigiul atelierului de broderie manuală a crescut, comenzile depășind cu mult posibilitățile maicilor de a le onora. Menționăm şi faptul că în perioada 1977 - 1980 la acest atelier s-au refăcut broderiile cu fir de aur din Sala Maură a Castelului Peleș.
Stavrofora Heruvima Timar a primit cu ospitalitate multe personalități bisericești și civile ale vremii. Astfel au trecut pragul Mănăstirii Țigănești Patriarhul Ecumenic Dimitrios I, Patriarhii Benedict și Diodor ai Ierusalimului, Patriarhul Antiohiei, Arhiepiscopul Albaniei și mulți alții.
Anii care s-au adăugat, dar și încercările și-au pus amprenta asupra stării de sănătate a stavroforei Heruvima Timar, astfel că în repetate rânduri a avut nevoie de intervenții chirurgicale și tratament însoțit de internări în spital.
Acest fapt a determinat-o ca în anul 2008 să încheie activitatea de stareță, care a însumat aproape 40 de ani.
După o viață îndelungată închinată slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui, stavrofora Heruvima Timar a trecut la Domnul în dimineața zilei de 25 ianuarie 2017.
În aceste momente triste, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să primească sufletul stavroforei Heruvima Timar, proinstareța Mănăstirii Țigănești, în ceata aleșilor Săi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru obștea Mănăstirii Țigănești,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj de condoleanțe transmis la slujba de înmormântare a stavroforei Heruvima Timar, sâmbătă, 28.01.2017.