O tragedie contemporană

Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 18 Ianuarie 2022

Războiul civil sirian a început în 2011 cu demonstrații antiguvernamentale care cereau libertate politică și desființarea sistemului dictatorial unipartinic, protestând față de corupție și încălcarea drepturilor omului. Regimul a reacționat cu focuri de arme, arestări și bombardarea zonelor rebele, situația degenerând în război civil, inclusiv cu tancuri și avioane. El a fost întreținut de diverse facțiuni, inclusiv cu sprijin extern. Organizațiile internațio­nale au acuzat deopotrivă regimul, ISIS și rebelii de încălcarea drepturilor omului și comiterea de masacre. 

Etapele au fost multe. Protestele civile au fost urmate de începutul insurgenței, un armistițiu, ascensiunea grupărilor islamice, intervenția SUA, apoi a Rusiei, Franței și Marii Britanii, un al doilea armistițiu, parțial, intervenția Turciei, al treilea armistițiu, înfrângerea teroriștilor ISIS și ofensiva regimului guvernamental sirian, confruntarea dintre Israel și Iran pe teritoriul sirian.

Între 100.000 și 140.000 de oameni au fost uciși, s-au declanșat epidemii de febră tifoidă, hepatită, dizenterie, turbeculoză, difterie și s-a înregistrat cel mai mare exod de refugiați din timpurile noastre, între 7 și 10 milioane - în condițiile de haos, statisticile sunt fluide -, la care se adaugă 7 milioane de oameni dislocați în interiorul Siriei. S-au raportat zeci de mii de cazuri de încălcări ale drepturilor omului, peste 70 de jurnaliști au fost uciși și alți 80 luați ostatici de către gruparea teroristă ISIS și milițiile jihadiste, s-au înregistrat grave persecuții religioase - peste 40.000 de alawiți au fost uciși și mulți sirieni creștini au fugit din țară. Rata infracționalității, a răpirilor, traficului de arme și violurilor a crescut înspăimântător. 300 de situri arheologice au fost distruse, inclusiv biserici, monumente și castele medievale, dar și monumente antice precum Templul lui Baal din Palmyria. În același timp, marea masă de refugiați a ridicat probleme severe Europei, în vreme ce țările arabe bogate au evitat să-i primească.