Obiceiul cititului și dezvoltarea armonioasă a copilului

Peste 40% din elevii români sunt analfabeți funcționali, iar acest lucru are legătură, în mare măsură, cu lipsa cititului. Este o problematică complexă și, adesea, se crede că soluțiile se găsesc exclusiv în corectarea sistemului educațional, modificarea programelor, a practicilor școlare la clasă etc. Există, însă, un parcurs de dezvoltare a copilului, ce începe încă de la naștere, punct de la care trebuie cultivat și obiceiul cititului, susțin cercetătorii, prin care se previn numeroase carențe psihoeducaționale. 

Vânzările de carte pentru copii au luat avânt, în ultimii ani, ridicând impresionant cota la 25% din piața totală a cărții, potrivit unui studiu KeysFin publicat în 2019. O explicație a acestei creșteri stă în realitatea deficitară a învățământului, situație în care părinții sunt nevoiți să suplinească lipsurile școlii. Literatura română clasică nu contribuie semnificativ la această creștere, iar motivul ar fi acela că elevii de astăzi înțeleg mai greu scrierile din urmă cu câteva decenii, fapt ce îi obligă pe profesori să caute abordări noi pentru a-i apropia, totuși, pe copii de autorii clasici. Dincolo, însă, de valoarea economică a cifrelor, studiul relevă o tendință de creștere a interesului față de cartea pentru copii, categorie în care sunt incluse nu doar cărțile școlare, ci și cele de povești. Iar de la povești începe aventura copilului în lumea materială și cunoașterea ei. Profesorul american Richard Gerrig, preocupat de științele cognitive, are o teorie în acest sens, și anume că ficțiunea dezvoltă empatia datorită imersiunii cititorului (ascultătorului) în metafora reprezentată de acea ficțiune, adică a transpunerii în pielea personajelor. Tocmai această călătorie mentală într-un alt timp și spațiu, identificarea cu un alt personaj facilitează schimbarea atitudinilor, credințelor, convingerilor.

Lectura, stimul optim al creierului

În 2014, Asociația Americană de Pediatrie (AAP) recomanda părinților să citească povești copiilor lor cu voce tare, încă de la naștere și până la împlinirea vârstei de cel puțin trei ani, cu scopul stimulării limbajului și a altor abilități de comunicare. „Lectura poveștilor, realizată cu regularitate în fața bebelușilor, stimulează într-o manieră optimală creierul lor și întărește relația cu părinții, într-un moment crucial în dezvoltarea acestora. În același timp, copiii dezvoltă limbajul, învață ce înseamnă a lectura și dobândesc calități socio-emoționale”, se arată în cercetarea AAP, bazată pe un studiu al neurologilor potrivit căruia o parte importantă din dezvoltarea creierului se produce în timpul primilor trei ani de viață. Cercetătorii americani recomandau pediatrilor să vorbească părinților din categoriile cele mai defavorizate despre această abordare privind dobândirea precoce a limbajului între naștere și trei ani, vârstă la care copilul merge la grădiniță. Ei atrăgeau atenția asupra faptului că o treime din copiii americani ajung la grădiniță fără cunoștințe de limbaj și de care ar avea nevoie pentru a învăța să citească. Or, capacitatea de a citi corect în timpul celui de-al doilea an de școală primară reprezintă cel mai bun indicator pentru succesul în școala generală și, apoi, în viața profesională. Era pentru prima dată, când AAP emitea astfel de recomandări și încuraja medicii pediatri să ofere, pe lângă consiliere, cărți pentru copiii care provin din familii defavorizate. 

Cercetătorii olandezi P. Matthijs Bal și Martijn Veltkamp au evi­den­țiat și ei importanța lecturii fic­ționale, care duce la creșterea empatiei, iar mai departe, la dezvoltarea relațiilor sociale, deoarece lectura ajută la înțelegerea propriei personaliăți, dar și a celor­lalți. Și în cazul copiilor, mecanismul este același: pe măsură ce cititul captivează, se produce o angajare emoțională tot mai mare în viața personajelor, se experimentează o gamă largă de stări emoțio­nale și trăiri într-o „zonă sigură”, unde cititorul/ascultătorul nu este afectat. Cei doi cercetători argumentează că ficțiunea este procesată diferit la nivelul creierului, comparativ cu alte tipuri de mesaje, cum ar fi cel metodic, științific.

Recomandări pentru un obicei al cititului

Experții în medicină și educație sunt de părere că un plan bine pus la punct de către părinți sau profesori poate inocula copilului plăcerea de a citi, iar, mai târziu, aceasta să devină obicei. Cărțile viu ilustrate atrag atenția celor mici, iar alcătuirea unei biblioteci, doar a copilului, încă de dinainte de-a merge la școală, sunt pași siguri în acest sens. Biblioteca copilului trebuie îmbogățită periodic cu titluri clasice, dar și mai noi, în funcție de preferințele acestuia. Important este să fie introduse treptat, ca un experiment, și nu ca o obligativitate. Înscrierea copilului la biblioteci școlare și municipale este benefică pentru sporirea accesului la cărți cât mai variate, mai ales că se poate face gratuit. La fel de important este ca părinții să discute cu copilul lor despre cărțile pe care le citește, fapt care ajută la normalizarea lecturii în viața cotidiană a acestuia. Copilul poate fi atras către citit cu genuri relevante pentru ei, chiar dacă nu au o mare valoare literară. Vorbind generic despre obiceiul lecturii, fără îndoială, beneficiul este înainte de toate individual, apoi economic pentru că formează cumpărători constanți de carte, și social pentru că civilizează.

„Povestea de seară”

- Întărește relația copil-părinte
- Îmbunătăţește capacităţile lingvistice ale copiilor, le dezvoltă inteligenţa emoţională și imaginația
- Dezvoltă memoria
- Dezvoltă limbajul și capacitatea de a dialoga
- Îmbunătăţeşte concentrarea
- Creează un sentiment de apartenenţă la poveştile citite în familie
- Dezvoltă sentimentul etic, diferența între ceea ce este bine și rău
- Dezvoltă obiceiul plăcut al cititului.