„Lăsați copiii să vină la Mine”

Când vocea suavă a Celui-Ce-Este ne cheamă pe toți să venim,
Uniți în iubire și plini de speranță pe drumul vieții pornim.
În minte lumină, în inimi iubire, sub cerul senin, luminos
Mugurii vieții pe ramuri de suflet încep să-nflorească frumos.

Refren: 
Dumnezeu prin har
Ne-a dat viața-n dar,
Să o prețuim
Și să-I mulțumim.
Veniți s-arătăm
Că o apărăm
Și, pe cât putem,
Noi o protejăm
Lui Hristos o dăm.

Tot omul ce vine în lume primește un suflet integru, sfințit.
E suflul vieții ce Verbul așează în fiece făt zămislit.
Acesta e darul vieții, pe care Domnul ni-l dă gratuit,
Și nimeni din lume nu poate să curme viața, ca dar infinit.

Pruncii sunt îngeri care duc apă lumii de veacuri mereu
De la izvorul inepuizabil care este Hristos Dumnezeu.
Cel care nu lasă un înger să crească, crezând că e inutil,
Este dușmanul care nimicește un suflet curat de copil.

Ieșiți azi din casă la Marșul Vieții, irenici, cu gând luminos,
Cântăm împreună Imnul vieții, slăvind pe Domnul Hristos.
El este Viața, Adevărul, Calea ce duce sigur la Cer.
Rămânem cu Dânsul, în taina iubirii, nimeni nu fie stingher.

Astăzi e ziua când Lazăr învie chemat de Hristos din mormânt,
A vrut să ne spună ce-a văzut dincolo, când trupu-i zăcea în pământ.
Ochii de gând vedeau în lumină, dar limba nimic nu zicea,
Asemeni cu Pavel, răpit în lumină, doar divinul ceresc îl simţea.

Dar pruncii vedeau cu ochii lăuntrici Mesia pe mânz de asin,
Cântau Osana, iar darurile vieții creșteau în inimi deplin.
Notabili despotici, cu inimi haine, pe-acești copii îi certau,
Voiau să închidă vocile plăpânde, tăcând ei, pietrele strigau.

Văzând pe cei care ceartă copiii, Iisus zice: „nu-i mai mustrați,
Lăsați-i pe toți să vină la Mine, nu-i mai opriți sau certați!
Au Tată în Ceruri și îngeri puternici, de oameni netrebnici-s păziți,
Hristos îi așează sub mantia iubirii, că mulți dintre ei vor fi sfinți.