Obligaţiile bolnavului la consultaţie

▲ În finalizarea actului medical intervin trei participanţi: medicul, bolnavul şi comunitatea, cu baza sa materială ▲ Medicul trebuie să fie caracterizat de profesionalism, seriozitate, umanism, generozitate ▲ Baza materială medicală a unei comunităţi, fie sat, fie oraş, cuprinde clădirile, aparatura de diagnostic şi tratament, fabricile de medicamente şi reţeaua de distribuţie a acestora - farmaciile ▲ De patrimoniul medico-sanitar se foloseşte şi corpul medical în exercitarea profesiunii, dar beneficiază şi bolnavul, în scopul diagnosticării şi tratării bolilor ▲

Baza materială medico-sanitară a unei comunităţi presupune clădirile, aparatura şi instrumentarul de diagnostic şi tratament, tot inventarul moale, precum şi lanţul de producere şi desfacere a medicamentelor. De volumul, calitatea, modernitatea şi eficienţa acestei baze materiale se foloseşte corpul medical în exercitarea profesiei şi are performanţe şi facilităţi direct proporţionale cu valoarea dotărilor de care se foloseşte. Aceeaşi bază materială este utilizată în îndeplinirea actului medical de menţinere a sănătăţii sau de combatere a bolilor. Bolnavul ajunge la însănătoşire mai simplu şi mai repede, dacă i se pun la dispoziţie condiţii moderne şi complexe de îngrijire. Această bază materială este concepută şi dirijată de factorii de decizie ai politicii sanitare, dar se constituie din contribuţia fiecărui salariat care plăteşte asigurări de sănătate. De asemenea, participarea directă la constituirea şi menţinerea în funcţiune a unor obiective medicale este o formă de asigurare a bazei materiale medico-sanitare utile într-o localitate. Cu toate acestea, şi pacientul trebuie să participe activ la actul medical, având obligaţia de a şti următoarele, atunci când se prezintă la o consultaţie: care sunt semnele de boală, pe care le sesizează ca anormale: dureri, amorţeli, înţepături, palpitaţii, ameţeli; să inventarieze modificările pe care le constată la propriul organism, legate de suferinţa în discuţie (o schimbare de culoare, de formă, de temperatură sau de activitate a unui segment anatomic); să relateze cu exactitate, făcând istoricul apariţiei bolii sale, contextul în care a apărut aceasta. De exemplu, dacă degetul mare de la picior este umflat tare, este roşu-violaceu şi foarte dureros după o lovitură, bolnavul trebuie să ajungă la ortopedie; dacă modificările apar după un consum bogat de alimente şi băuturi, trebuie să ajungă la reumatolog, pentru o posibilă gută, iar dacă apare după o răceală în gât, trebuie să ajungă la Boli Infecţioase. De asemenea, să declare corect ce medicamente a luat, câte şi de când, pentru a putea corela simptomatologia şi planul terapeutic de viitor cu cele consumate deja. A spune doar că a făcut o injecţie şi că a luat două pastile albe nu este deloc de ajutor; să aibă asupra sa toate documentele medicale privind evoluţia sănătăţii sale: reţete, bilete de ieşire din spital, radiografii sau unele analize făcute în timp şi cu participarea diverşilor specialişti; să posede documentele care dovedesc faptul că beneficiază de asistenţă medicală în reţeaua gratuită de stat, ca pensionar sau salariat ce plăteşte asigurări de sănătate. O zi de spitalizare, dar chiar şi o simplă consultaţie înseamnă cheltuieli mari, ce trebuie justificate şi suportate de beneficiar. Obligaţia bolnavului este aceea de a avea asupra sa adeverinţa de salariat, şomer, pensionar, veteran, pentru a putea beneficia prompt de drepturile ce-i revin.