Octombrie 1967: vizita patriarhului ecumenic Athenagoras în România

Anul 1967 a fost un reper în relaţiile Ortodoxiei româneşti cu Biserica-mamă de la Constantinopol şi un început în cunoaşterea reciprocă cu reprezentanţi ai Bisericii Catolice.

Era un moment important după o perioadă de îndelungi tatonări cu cele două Scaune apostolice, pe care regimul comunist de la Bucureşti nu le acceptase din cauza liniei politice care i se dicta de la Moscova. De acum, România încerca să-şi traseze o politică internaţională proprie, prin care factorul bisericesc trebuia să joace un rol important. Imaginea de epocă ilustrează întocmai noua viziune a statului român în relaţiile internaţionale, prin prezenţa lui Dumitru Dogaru, secretarul general al Departamentului cultelor, alături de întâistătătorul român, la sosirea la Bucureşti a patriarhului Athenagoras. Momentul a fost fructificat cât mai mult de către patriarhul român, atât ca un prilej de recunoaştere în planul diplomaţiei eclesiastice, cât mai ales ca o premisă pentru neutralizarea politicii ateiste promovate de regimul comunist. O lună mai târziu, Patriarhia Română era vizitată de cardinalul Vienei, Franz König. Era începutul deschiderii internaţionale atât a Bisericii Ortodoxe Române, cât şi a unui stat care se manifesta rebel în lagărul socialist.