Omagiu pentru fiica lui Radu Gyr
La 25 iunie 2021, Simona Popa, fiica poetului Radu Gyr, a plecat la cele veşnice, la venerabila vârstă de aproape 90 de ani (i-ar fi împlinit la 10 octombrie). A avut o viaţă lungă, plină de suferinţă în copilărie şi tinereţe, care i-au fost marcate de detenţia din motive politice a tatălui său, care a făcut peste 20 de ani de temniţă pentru convingerile sale politice. Când a fost închis prima dată, ea avea doar 6 ani, iar când s-a eliberat ultima dată, 33 de ani.
Dacă pentru Radu Gyr credinţa şi poezia au fost salvatoare, nu mai puţin au fost şi pentru soţie (Florentina) şi fiică. Ba chiar şi muzica a avut un rol izbăvitor: Simona şi-a putut câştiga existenţa prin angajarea în corala Patriarhiei.
Într-un interviu pe care mi l-a acordat în 2010, fiica marelui poet povestea despre greutăţile pe care le-au îndurat ea şi mama sa cât timp Radu Gyr a fost închis: „Mama a avut o soră care ne-a luat la ea, vopsea nasturi, din asta trăia. Ne-a mai ajutat şi o soră mai mare a mamei, doctoriţa Petrescu, care era dentist. Am stat la ea în perioada aceea grea când tata era închis. A fost greu... Eu n-am putut să fac nici o facultate, m-a dat afară Alexandra Sidorovici (secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului între 1948 şi 1958 - n.r.) din anul I de la Geologie Petroliferă. «Afară, toţi burghezii, fiii de deţinuţi, de moşieri şi de preoţi, afară!» Am fost apoi la pictură, la ceramică, am avut talent, mi-a plăcut şi să desenez. Am stat acolo la pictură câţiva ani şi pe urmă am intrat la Uniunea Compozitorilor, unde am făcut cartografie muzicală. Am putut să fac asta pentru că avusesem îndrumări muzicale solide de pe vremea liceului făcut la Râmnicu Vâlcea. Eu voiam să studiez pianul, studiasem cu o profesoară foarte exigentă, doamna Ritzki. Dar am avut şi voce frumoasă, de mezzosoprană, am moştenit-o pe mama, aşa am putut să îmi găsesc un loc în corala Patriarhiei. Am intrat cu examen în 1953“.
Chiar dacă securiştii au sugerat ca fiica deţinutului politic să fie dată afară din cor, Nicolae Lungu, celebrul dirijor al corului, a mers la Patriarhul Justinian şi i-a semnalat problema, iar ierarhul a răspuns că, atâta vreme cât este el patriarh, fiica lui Radu Gyr nu va fi dată afară. Şi a cântat în cor vreme de 40 de ani. Acolo l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soţ, Demostene (Dinu) Popa. Tradiţia muzicală şi dragostea de muzică s-au transmis mai departe şi la fiul lor, Radu-Valentin Popa, care este prim-dirijor al Filarmonicii Banatul din Timişoara.
După 1990, Simona Popa a oferit interviuri în presa scrisă şi audiovizuală, a susţinut conferinţe, a vorbit în faţa multor tineri despre tatăl său, a recitat din creaţia lui şi, împreună cu soţul, s-a ocupat de reeditarea operei lui Radu Gyr. Au văzut astfel lumina tiparului zeci de volume ale acestuia. Iată câteva dintre titluri: Radu Gyr, „Poezii”, vol. I-III (Sângele temniţei, Balade, Stigmate, Lirica orală), Ed. Marineasa, 1992-1994; „Anotimpul umbrelor”, sonete şi rondeluri, Vremea, 1993; „Ultimele poeme”, Vremea, 1994; „Calendarul meu: prietenii, momente şi atitudini literare”, Ex Ponto, 1996; „Baba Cloanţa Cotoroanţa. Povestiri pentru copiii cuminţi”, Ex Ponto, 1997; „Bimbirică automobilist”, Ex Ponto, 1998; „Bimbirică aviator”, Ex Ponto, 1998; „Crucea din stepă. Poeme de răsboiu”, ediţie îngrijită şi note de Ioan Popişteanu, Editura Ex Ponto, 1998; „Pragul de piatră”, poezii, Vremea, 1998; „Balade”, Ex Ponto, 1999; „Era o casă albă”, Ex Ponto, 2000; „Linişti de schituri”, Vremea, 2000; „Sângele temniţei, stigmate”, Vremea, 2003.
Dacă opera lui Radu Gyr a devenit tot mai cunoscută şi apreciată, iar numele lui Radu Gyr este sinonim cu „Poetul închisorilor”, aceste lucruri s-au întâmplat şi graţie fiicei poetului, care merită omagiul nostru pentru că a luptat pentru această recunoaştere şi a purtat mai departe stindardul mesajului profund creştin al literaturii scrise de tatăl său. Dumnezeu s-o aşeze în lumina bucuriei veşnice!