„Omilii despre neputinţa diavolului“
Monahia Antonia (Adina) Peleanu, de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“ din Limours, Franţa, licenţiată în teologie a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, apoi licenţiată în teologie şi limbi clasice la Paris, a susţinut la l'École Pratique des Hautes Études din capitala Franţei o teză de doctorat, care a fost publicată anul trecut în seria „Sources chrétiennes“.
Lucrarea poartă titlul „Jean Chrysostome, «Homélies sur l'impuissance du diable» (Omilii despre neputinţa diavolului, n.r.). Introduction, texte critique, traduction et notes: Adina Peleanu, moniale du Monastčre Protection de la Mčre de Dieu, Limours“, are 227 de pagini, a apărut cu sprijinul l'Oeuvre d'Orient şi a fost publicată în Sources chrétiennes, No 560, Les Éditions du Cerf, Paris, 2013.
Colecţia „Sources chrétiennes“ a fost fondată la Lyon în anul 1942 de iezuiţii patrologi Jean Daniélou, Claude Mondésert şi Henri de Lubac, iar mai târziu a fost transferată la Paris. În această colecţie sunt publicate texte patristice, atât din tradiţia greacă, cât şi latină, în ediţii critice ale textelor originale şi cu traducere în limba franceză. Toate volumele sunt prevăzute cu studii introductive foarte documentate, astfel că „Sources chrétiennes“ este astăzi, cu cele peste 560 de volume, cea mai vastă şi mai importantă colecţie patristică bilingvă din lume.
Monahia Antonia devine astfel primul teolog din Biserica Ortodoxă Română care publică o lucrare de editare critică şi de traducere din limba greacă în limba franceză a două omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le prefaţează cu un studiu introductiv foarte documentat de 115 pagini. În studiul său, cercetătoarea s-a oprit asupra unei serii de 3 omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur (354-407), grupate până în prezent sub titlul „De diabolo tentatore“ („Despre diavolul ispititor“), şi a ajuns să demonstreze că prima din aceste omilii nu aparţine acestei serii, ci aceleia care până acum cuprindea numai două omilii, fiind intitulată „De obscuritate“ („Despre cele ascunse“). Cu alte cuvinte, monahia Antonia demonstrează că seria de omilii transmise sub titlul „De diabolo tentatore“ include numai două omilii, căci prima omilie pusă până acum în fruntea celor două aparţine după formă şi conţinut unei alte serii. După aceste clarificări, sunt studiate cele două omilii rămase în seria „De diabolo tentatore“ cu privire la stil, formă, citatele biblice folosite, conţinutul teologic, apoi istoria textului lor şi bibliografia legată de seria de omilii în cauză. În final, textul grec al celor două omilii, care sunt în fond două tratate teologice despre om şi creaţie, este editat critic şi tradus pe pagina opusă în limba franceză. În rezumatul acestei lucrări se arată că Sfântul Ioan Gură de Aur a rostit cele două omilii în anul 386, la puţin timp după ce a fost hirotonit preot de către episcopul Flavian al Antiohiei (381-404), care a şi fost de faţă la rostirea primei omilii, lăudând pe orator pentru cuvântarea sa. Sfântul Ioan Gură de Aur demonstrează prin aceste omilii că adevărata cauză a răului din om nu este diavolul, ci neglijenţa morală şi alegerea greşită sau rea pe care o face omul. În acest sens, diavolul este neputincios în faţa alegerii libere a omului, dacă acesta se hotărăşte să facă binele, iar existenţa diavolului are ca scop doar ispitirea oamenilor, pentru a le da şansa să aleagă binele. Dacă omul alege totdeauna binele, aşa cum a făcut dreptul Iov, atunci diavolul nu poate să-i facă nici un rău, chiar dacă l-ar ispiti cumplit. Pe de altă parte, diavolul a putut să-i învingă pe Adam şi Eva nu prin natura lor, ci prin aceea că primii oameni au ales să urmeze pe diavol, şi nu porunca lui Dumnezeu.