„Omul trebuie să caute vindecarea și sănătatea prin rugăciune stăruitoare tot timpul”
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit duminică, 23 ianuarie 2022, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii (Luca 18, 35-43), care relatează minunea vindecării orbului de la Ierihon, ne arată în esență că Iisus Hristos este Cel ce dăruiește lumină sufletului și trupului omului.
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat principalele învățături care se desprind din pasajul evanghelic rânduit: „În primul rând, din Evanghelia de astăzi vedem iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos, iar în al doilea rând vedem credința puternică și rugăciunea stăruitoare a orbului de la Ierihon. După vindecare, acesta arată recunoștință, mergând împreună cu Iisus și slăvind pe Dumnezeu. Aceste virtuți ale orbului de la Ierihon îl fac pe el dascăl al rugăciunii stăruitoare, al credinței puternice și al recunoștinței”.
Preafericirea Sa a explicat care a fost semnificația întrebării Domnului Hristos către orbul din Ierihon. „Orbul I-a cerut lui Iisus ceea ce numai El îi putea da. Nu I-a cerut bani și nici mâncare, ci sănătate trupească, și anume darul vederii fizice, pe care l-a pierdut. Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu oferă oamenilor care vin la El daruri materiale exterioare lor, ci schimbă vieți, schimbă starea vieții oamenilor, ridică pe cei căzuți și vindecă pe cei bolnavi. Mântuitorul a întrebat «Ce voieşti să-ţi fac?» (Luca 18, 41), nu «Ce voiești să-ţi dau?» Vedem prin aceasta că El dorește ca omul bolnav să-și schimbe starea de boală în stare de sănătate, ca cel care stă la marginea drumului și cerșește să fie integrat în comunitate, să fie în mijlocul oamenilor. Mântuitorul nu consideră boala o fatalitate, ci El dorește ca omul să fie sănătos și bucuros. Uneori, boala este o încercare, o suferință, însă El dorește să-l elibereze pe om de suferință sau să-l ajute ca să dea un sens suferinței, și anume, un sens mântuitor, de unire a omului cu Dumnezeu”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Patriarhul României a arătat că, după ce l-a vindecat pe nevăzător, Iisus Hristos îl ia cu Sine, acesta devenind un misionar mărturisitor și recunoscător. „Iisus l-a luat cu Sine pe orb ca locuitorii din Ierihon să vadă acum că el este sănătos, vede și nu mai cerșește. Evanghelia precizează că, după vindecarea sa, orbul Îl urma pe Iisus slăvind pe Dumnezeu. Astfel, el a devenit un misionar mărturisitor și recunoscător: un mărturisitor al milostivirii lui Dumnezeu față de cei suferinzi și recunoscător pentru binefacerile primite de la Dumnezeu prin Iisus Hristos. Mântuitorul îl ia cu Sine pe acest orb vindecat de la Ierihon și pentru că mergea să facă o altă minune, și anume să vindece de orbirea lăcomiei pe Zaheu vameșul. A vindecat de orbire fizică pe acest orb care cerșea la marginea drumului la intrarea în Ierihon și merge să vindece de orbire sufletească pe Zaheu, care era foarte lacom și disprețuit de către locuitorii Ierihonului”, a reliefat Preafericirea Sa.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că această Evanghelie ne arată că milostivirea Mântuitorului Iisus Hristos, care exprimă iubirea de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, este atât de mare, încât El cunoaște suferința fiecăruia: „Mântuitorul cunoaște dorința fiecărui om care suferă, dorește să ridice oamenii din boală și din singurătate, să ridice demnitatea umană de unde ea este căzută, diminuată și desconsiderată. Aceasta este Evanghelia vindecării omului de suferință, dar și de singurătate, pentru că, deși trecea multă lume pe lângă el la intrarea în Ierihon, orbul se simțea singur și neajutorat. Iisus i-a redat sănătatea și l-a adus în mijlocul oamenilor, văzând de acum toate cele ce se întâmplă în jurul lui și slăvind pe Dumnezeu, recunoscând că sănătatea și mai ales vederea fizică și spirituală sunt daruri de la Dumnezeu”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Mântuitorul dorește ca omul să nu considere suferința ca pe o normalitate, ci să ceară vindecare prin rugăciune insistentă. „Credința lui puternică și rugăciunea stăruitoare au fost apreciate de Mântuitorul. De aceea, când l-a vindecat, i-a zis: «Vezi! Credinţa ta te-a mântuit» (Luca 18, 42). Când Mântuitorul accentuează importanța credinței pentru vindecarea unui om, El dorește ca omul suferind să participe prin credință și dorință puternică la propria sa vindecare pe care o săvârșește Mântuitorul Iisus Hristos. Prin aceasta El arată calitatea omului creat după chipul lui Dumnezeu ca împreună-lucrător cu Dumnezeu. În concluzie, Evanghelia de astăzi ne arată că suferința nu este o fatalitate, că omul trebuie să caute vindecarea și sănătatea prin rugăciune stăruitoare tot timpul. Când nu obține vindecare trupească, el să ceară vindecare sufletească, iertare de păcate și mântuire. Mântuitorul Iisus Hristos, fiind izvorul vieții, al sănătății și al tuturor darurilor, dorește ca omul să nu cadă în deznădejde, să nu considere boala ca o pedeapsă sau ca o fatalitate, ca un lucru ce trebuie acceptat cu resemnare, ci să ceară de la Dumnezeu însănătoșire. Trebuie să învățăm de la acest orb vindecat de Iisus la intrarea în Ierihon să-i ajutăm și noi pe cei care au nevoie să fie aduși la Hristos. Să-i aducem dintr-o situație de marginalizare la Casa Domnului, unde se află vindecarea sufletului și a trupului, căci Biserica are Sfintele Taine ale vindecării, mai ales Taina Spovedaniei pentru vindecarea sufletului, și Taina Sfântului Maslu și multe rugăciuni pentru bolnavi pentru vindecarea trupului. Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că Biserica nu este tribunal în care ești judecat, ci este spital în care primești vindecarea”, a precizat Preafericirea Sa.