Onisifor Ghibu, un mare pedagog şi luptător pentru unitatea românilor

La 31 mai s-au împlinit 133 de ani de când se năştea, la Săliştea Sibiului, Onisifor Ghibu, cel care a fost un mare profesor de pedagogie şi un participant important la realizarea Marii Uniri de la 1918. Onisifor Ghibu a făcut studii universitare la Institutul Teologic din Sibiu, pe care le-a desăvârşit, apoi, la Bucureşti şi în străinătate. A devenit profesor de pedagogie la Institutul Teologic din Sibiu, dar şi inspector şcolar primar ortodox pentru şcolile din Transilvania, între 1910 și 1914. În anul 1917, îl găsim pe Onisifor Ghibu în fruntea luptei pentru unirea Basarabiei, în 1918. În anul Marii Uniri este ales deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Un an mai târziu este profesor la Universitatea din Cluj, alături de Emil Racoviţă şi de alte personalităţi. Devine membru corespondent al Academiei Române. Pentru activitatea sa permanent naţionalistă, revizionistă şi antisovietică, Ghibu a fost primul profesor epurat din Universitatea clujeană, pensionat forţat şi declarat persona non grata. A fost înteminţat în trei rânduri. Întreaga sa operă a fost interzisă şi abia în 1983 a fost reabilitat. El a continuat să scrie mii de pagini, în special de memorialistică, în ciuda faptului că nu le putea publica. Opera sa numără peste 100 de lucrări, cu tematică diversă: pedagogie, istorie bisericească, istorie literară, sociologie. După moartea sa, în anul 1972, fiii săi, Mihai şi Octavian Ghibu, s-au ocupat de publicarea manuscriselor, astfel că au apărut 33 de volume mari. Cei interesaţi vor găsi în opera sa o impresionantă preocupare pentru drepturile românilor şi ideile unui om strălucit. Este interesant de citit şi memoriul adresat de Onisifor Ghibu la 31 octombrie 1956 conducătorilor URSS, Nichita Hrusciov şi Nicolae Bulganin, în problema Basarabiei.