Oportunitățile și riscurile noii politici de extindere a UE
Şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene au acordat Ucrainei şi Republicii Moldova statutul de ţări candidate la aderarea în blocul comunitar. Reuniunea de joi a liderilor celor 27 a durat mai mult decât era prevăzut, aprobarea celor două candidaturi fiind precedată de o discuţie amplă privind viitorul procesului de aderare a țărilor din Balcanii de Vest, care sunt ținute în anticamera UE de aproape 20 de ani.
Ucraina și Republica Moldova au făcut, astfel, primul pas spre aderarea la UE, dar este mai mult un pas simbolic, care nu garantează integrarea europeană în cazul în care cele două țări nu se vor conforma reformelor cerute de Bruxelles în ceea ce priveşte independenţa justiţiei sau lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. O primă evaluare a candidaturilor lor va fi efectuată de Comisia Europeană la sfârşitul anului. Următoarea etapă, deschiderea negocierilor oficiale, va necesita din nou unanimitatea celor 27 de state membre.
Acordarea statutului de candidat este „foarte importantă din punct de vedere simbolic, dar nu înseamnă că Ucraina va intra în UE într-un an, sper că ucrainenii nu-şi fac iluzii”, a subliniat un diplomat european, citat de AFP.
Potrivit politologului Hendrik Vos, de la Universitatea belgiană Gand, „este foarte dificil de imaginat o extindere atât timp cât Ucraina este în război. Înainte de a deschide negocieri de aderare, va trebui să existe o formă de soluţionare a conflictului”.
Unii analişti se tem chiar de repercusiuni asupra securităţii blocului comunitar, în condiţiile în care conflictul actual ar putea să dureze ani.
„Dacă Ucraina s-ar alătura UE fără a fi şi membră a NATO, atunci riscul unui război viitor între Rusia şi UE ar creşte considerabil”, este de părere istoricul olandez Luuk van Middelaar, care arată că țările est-europene au aderat mai întâi la NATO şi apoi la UE.
Pe de altă parte, acceptarea candidaturilor Ucrainei şi Republicii Moldova ar putea da un impuls, dorit mai ales de Germania, aderării ţărilor Balcanilor de Vest, blocate de ani în anticamera UE sau care nici măcar nu au primit statutul de candidat.
De asemenea, o lărgire a Uniunii cu două, patru sau şase state „va avea consecinţe grele asupra funcţionării UE, cu un risc de paralizie în lipsa unei schimbări instituţionale”, crede van Middelaar, referindu-se la regula unanimităţii în adoptarea deciziilor de politică externă.
uă extindere ar putea conduce, totodată, la „un alt echilibru al puterilor” în cadrul UE, şi anume ar deveni mai dificil pentru ţări precum Franţa, Germania sau Italia să-şi impună abordările în chestiuni precum mediul sau statul de drept. Aşa cum arată exemplele Poloniei şi Ungariei, astfel de teme pot fi văzute foarte diferit în estul şi în vestul Europei, remarcă Hendrik Vos, potrivit AFP. (C. Z.)