Ora de religie deschide perspective culturale, spirituale, duhovniceşti

Curtea Constituţională a României a decis (Decizia nr 669/2014) că participarea la ora de religie se face numai în baza unei cereri scrise a elevului major, a părintelui sau a tutorelui elevului minor. Despre importanţa orei de religie pentru elevi, părinţi, societate şi Biserică, am discutat cu pr. Liviu Vidican Manci, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca şi inspector pentru catehizare parohială din cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Care este, pentru elevi, beneficiul participării la ora de religie şi cum receptează ei această oră?

Situaţia din şcoala noastră (Seminarul Teologic Ortodox - n.r.) este puţin diferită faţă de şcolile celelalte. Pe lângă clasele de pastorală, de vocaţional, pe care noi le avem în şcoală, în ultimul timp ne-am îndreptat şi spre clase cu profil umanist, nevocaţional. Prin urmare, au intrat aici, pentru şcolarizare, copii care nu au optat în mod absolut pentru discipline teologice, au optat pentru disciplinele din aria curriculară „Om şi societate“, între care este şi religia. Copiii din şcoala noastră vin din familii de creştini ortodocşi. Avem şi câţiva copii de alte confesiuni, ne-am bucurat că s-au orientat spre noi şi că i-au dat credit şcolii, deşi aveau variantă în Cluj, pe confesiunea lor.

Beneficiul orei de religie îl constatăm din dialogul pe care îl avem cu elevii de la profilul umanist, dar şi de la clasele primare, deşi aici nu am putea vorbi despre o opţiune clară a copilului, mai degrabă vorbim despre opţiunea părintelui.

Am văzut, în ultimele săptămâni, pe masa dezbaterii publice păreri pro şi contra dar, când vorbim despre religie, vorbim în primul rând despre beneficii, iar copilul simte aceste beneficii în echilibrul emoţional pe care el îl dobândeşte în urma rugăciunii. Nu vorbim despre religie numai ca o disciplină unde învăţăm să ne rugăm, că, până la urmă, tocmai această zonă este atacată.

Prin conţinut, copilul este beneficiar al unei culturi deosebite. Programele şcolare, de la clasele pregătitoare, până la clasa a XII-a, deşi sunt stufoase - aici contează şi tactul pedagogului, al profesorului care ştie să facă o selecţie -, ele oferă o plajă culturală şi spirituală deosebită, pe care foarte puţine discipline o pot atinge. Există o coerenţă, o continuitate a acestor programe. Este adevărat că orice programă poate să fie îmbunătăţită, în orice arie curriculară.

Pentru elevi este importantă cultura pe care o oferă această disciplină, o cultură atât laică cât şi creştină. Este vorba de interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate. Religia permite lecţii foarte frumoase şi o călătorie în timp, atât în trecut cât şi în viitor. Apoi, mai este partea aceasta de echilibru emoţional, pe care i-l poate oferi ora de religie. În cazul adolescenţilor este o perioadă foarte grea, când au nevoie de acest echilibru. Adolescenţa este o perioadă de mari încercări, pe toate planurile. Este o perioadă de trezire a copilului, o perioadă când îşi conştientizează propria persoană, sunt mari căutări. Depinde ce cărţi i se pun în mână, pentru că el poate să rămână profund marcat, aşa cum sunt unii care au început cu Nietzsche, cu Cioran şi au fost foarte impresionaţi de filosofia acestora, apoi viaţa lor şi-o călăuzesc pe aceste linii.

Marele beneficiu al religiei este că îţi deschide orizontul, îţi arată cine eşti, dar îţi oferă posibilitatea să îi cunoşti şi pe ceilalţi. Urmând ora de religie copilul poate deveni mai îngăduitor cu ceilalţi. Ceea ce numim acum drepturile omului a pornit de la nişte legi creştine care funcţionează de mii de ani. Dar dacă Dumnezeu este scos din această ecuaţie, rezultatul nu poate să fie unul satisfăcător.

Ce beneficii văd părinţii în ora de religie?

În urma unor întâlniri cu părinţii şi a unor întâlniri particulare pe care le-am avut cu unii dintre ei, am putut trage o concluzie: părinţii văd ora de religie ca o oră benefică pentru copilul lor, întrucât, spun ei: „Acolo nu învaţă ceva rău“.

Este adevărat că sunt unii profesori care îşi fac mai bine datoria, dar asta se întâmplă la orice disciplină. Este un discurs demagogic şi părtinitor când se discută despre profesorii „slabi“. Or fi şi slabi printre ei, dar nu sunt toţi slabi. Părintele mai este conştient de un lucru, pe care îl vede orice creştin: niciodată la ora de religie nu se va spune „droghează-te“, „fumează“, „trăieşte în desfrâu“, „du-te în cluburi şi pierde-ţi nopţile acolo“. Toate aceste ieşiri în decor, în timp, nu îl vor costa numai pe copil, ci costă întreaga societate. Aici este o problemă care s-a văzut în Occident şi care devine şi o problemă a României. Nu întâmplător sunt ţări din Occident care păstrează ora de religie. Cred că se încearcă o lovitură la adresa Bisericii. Aceştia nu sunt interesaţi de binele copilului sau al părintelui.

Părintele care nu doreşte ca copilul lui să meargă la biserică sau la ora de religie şi să îşi dezvolte cultura generală, aceia vor opta să nu participe.

Părintele ştie că, dacă copilul lui urmează ora de religie, aici e într-o oază de linişte, de bucurie, într-un loc în care se deschid noi şi noi perspective culturale, spirituale, duhovniceşti, în care învaţă să fie mai bun, mai îngăduitor, în care învaţă să se ferească de viciile care îi sunt puse pe tavă şi care l-ar putea costa viaţa.

Societatea câştigă oameni echilibraţi

Ce beneficii are societatea dacă se păstrează ora de religie în şcoală?

În societatea de consum, totul se pune în termenii „cât câştig“ şi „cât pierd“. Societatea ar avea foarte mult de câştigat dacă religia s-ar păstra în şcoli. Este de neconceput să fie eliminată, şi vorbesc, acum, ca părinte. Societatea are de câştigat oameni echilibraţi. Aici se întoarce şi se răstoarnă adevărul şi minciunii i se spune adevăr, spunând: „vom avea nişte ignoranţi“, „vom avea nişte inculţi“, „vom avea nişte oameni uşor de manipulat“. Uşor de manipulat?! Tocmai ceea ce se întâmplă acum este manipulare! Ceea ce fac ei este manipulare.

Într-o antrepriză din orice domeniu - ingineresc, de construcţii, maşini ş.a.m.d. -, când faci o angajare, iar omul acela spune „consum alcool zilnic, dimineaţa şi seara“ sau vine un tânăr şi spune „fumez marihuana, iau etnoboanice“ sau „eu dimineaţă nu pot să ajung la ora opt la serviciu pentru că seara mi-o petrec cu prietenii în cluburi“, oare patronul acelei antreprize îşi mai simte firma în siguranţă?

Ora de religie îţi spune: „fii echilibrat“, „ai grijă de viaţa ta“, „fii curat, păstrează cât poţi de mult fecioria, dacă se poate până la căsătorie, pentru că astfel te fereşti pe tine şi pe familia ta de necazuri, de boli“, „nu intra în cluburi“, „nu sta într-un mediu din care nu ştii dacă te mai întorci acasă“. Sunt atâtea cazuri mediatizate de aceleaşi canale care ne spun că ora de religie trebuie scoasă. Ne arată cum cutare tânăr a omorât-o pe cutare tânără din cauza geloziei, sau cutare tânăr a murit în parc îngheţat pentru că a luat o doză de etnobotanice. Ce are societatea de câştigat: oameni echilibraţi. Cred că e cel mai mare câştig pe care îl poate avea o societate.

În Statele Unite ale Americii oamenii nu se feresc să spună „God bless America!“ Nici la noi oamenii care au frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de ţara aceasta nu se feresc să spună „Dumnezeu să apere România“. Acolo a fost o istorie zbuciumată, s-a oscilat între puritanism şi laxism. Este un stat ultrademocratic, ultradezvoltat, unde ora de religie nu constituie o problemă, dimpotrivă. Vedem catedre de teologie la marile universităţi, top zece ale lumii. Sunt din ce în ce mai mulţi studenţi care sunt interesaţi de interdisciplinaritate, transdisciplinaritate între teologie şi psihologie, sau medicină şi teologie. Sunt foarte multe domenii cu care religia poate comunica.

Ora de religie nu poate fi înlocuită de cateheză

Cum vede Biserica beneficiile orei de religie pentru copii?

Aici Biserica beneficiază prin faptul că oferă, pentru că Biserica are grijă de toţi cei care se numesc creştini-ortodocşi, care au fost botezaţi. Este un aspect pe care cotidienele îl omit în mod voit: Biserica nu este doar ierarhii sau preoţii, Biserica suntem toţi. Toţi cei care au trecut prin apa Botezului. Biserica oferă tuturor acestora cunoştinţe religioase care să ducă la deprinderi, la anumite abilităţi. Cred că orice instituţie din lumea aceasta îşi doreşte ca membrii ei să fie membri în cunoştinţă de cauză. Sau, dacă nu vor să mai fie membri, să nu mai fie tot în cunoştinţă de cauză.

Unii spun că ora de religie poate fi înlocuită de cateheză, dar aceasta este o falsă problemă. Ora de religie nu poate fi înlocuită de cateheză. Niciodată Biserica Ortodoxă nu şi-a propus să înlocuiască ora de religie cu cateheza. Cele două sunt diferite şi au specificităţile lor. Vorbim din experienţa, din memoria recentă din ultimii 50 de ani, când am fost nevoiţi să luăm ora de religie şi să o ducem în biserică. Chiar şi în ceea ce priveşte cateheza s-au constatat unele mutaţii. Mă refer la modul de predare al catehezei care aproape seamănă cu o lecţie. Dacă ne întoarcem în timp, vedem cum cateheza patristică are o altă structură, mult mai complexă, dar care în acelaşi timp, este organică. Cele două, cateheza şi ora de religie, nu pot să se înlocuiască una pe cealaltă. Cateheza are un pronunţat caracter confesional, ea trebuie să se desfăşoare în biserică şi pentru a-l face pe creştin un bun practicant, în timp ce ora de religie nu are un caracter eminamente confesional, deşi este religie ortodoxă.

Noi acolo nu facem prozelitism, nu căutăm să convingem cu orice preţ că credinţa noastră este cea mai bună, cea mai potrivită, pentru că nu ai cum să convingi teoretic. Elevul poate să fie convins dacă îşi pune libera lui voinţă să fie convins. Dacă încearcă să pună în practică ceea ce învaţă, aceasta o poate face prin cateheză.

Ora de religie are un rol educativ, care oferă un cadru general, în timp ce cateheza merge pe puncte specifice extrem de importante pentru partea practică, pentru ortopraxie, şi pentru a avea un credincios bun, practicant, conştient de ceea ce face.

Cateheza este important să fie susţinută în biserică şi de către preot. Ora de religie este important să fie susţinută în şcoală, într-un cadru formal, unde avem un profesor de religie, uneori se întâmplă să fie un preot, dar de cele mai multe ori este un laic. Vedem repusă în valoare conlucrarea dintre laicat şi cler prin această oră de religie. La ora de religie sunt programe avizate de minister, este un tip de educaţie monitorizat de organe competente care înţeleg că aceste conţinuturi nu intră în conflict cu alte crezuri ale copilului. Aceste conţinuturi îl pot dezvolta spiritual pe copil, dar îl dezvoltă mai ales cultural.