„Ora de religie este sămânţa aruncată. În timp, se văd roadele“

Profesorul Ioan-Silviu Batariuc predă religie de nouă ani copiilor din Bucureşti. Deşi este tânăr, dascălul reuşeşte să capteze atenţia şi respectul elevilor săi, dar şi pe cele ale colegilor de la liceul unde le vorbeşte de ani buni despre Dumnezeu. Când nu este la catedră, Ioan pictează, face fotografie şi compune poezii creştine. Este asemenea oamenilor obişnuiţi, însă deţine un secret care-l deosebeşte de mulţi dintre noi: "Tot ce ştiu este că, dacă te ţii de misiunea ta, indiferent de ce se va întâmpla în jurul tău, Dumnezeu are grijă de tine".

Măsura valorii unui profesor este dată de roadele sale, care sunt elevii. Rezultatul comunicării între dascăl şi discipolii săi se reflectă în activitatea comună pe care o desfăşoară la clasă, dar şi în particular. Un bun mentor poate fi ales ca model de oricare dintre copiii aşezaţi în bancă. Nu e puţin lucru ca prin felul de a se comporta, atât ca profesionist, dar şi ca om, profesorul de la catedră să poată inspira visurile, alegerile în viaţă, felul de a fi şi de a gândi ale unora dintre elevii săi, dacă nu ale tuturor. "Pentru mine este o plăcere să fiu la catedră" Cel puţin aşa s-a întâmplat cu Ioan-Silviu Batariuc în perioada liceului, mai precis în timpul Seminarului teologic. Ioan rememorează anii adolescenţei şi, chiar dacă sunt îndepărtaţi, păstrează şi acum proaspătă recunoştinţa faţă de anumiţi profesori, care i-au deschis drumul spre cunoaştere şi au văzut în el, în primul rând, un om. Pentru că şi-a dorit mult să devină asemenea mentorilor săi, după absolvirea Facultăţii de Teologie, a ales să devină profesor la liceu. "A fost visul meu să devin profesor de liceu. Întotdeauna mi-a plăcut vârsta adolescenţei, o perioadă pe care mulţi o califică ca fiind dificilă. Pentru mine este o plăcere să fiu la catedră. Cred că ţine de o vocaţie, de un mod de a fi. Mai mult, eu nu privesc munca la catedră strict pedagogic, o privesc părinteşte. Chiar îmi doresc să-i ajut din punct de vedere sufletesc, duhovnicesc, pentru că mulţi elevi de-ai mei nu au o educaţie religioasă deprinsă în familie. Este adevărat că de multe ori este greu să faci şi materia la clasă şi să le fii şi sprijin în efortul de a-şi şlefui sufletele. Însă scopul meu nu este doar să ne simţim bine, să comunicăm la clasă excelent, ci îmi doresc să joc în viaţa lor şi un rol duhovnicesc. La vârsta lor, într-o lume plină de tentaţii, au mare nevoie de Dumnezeu, de cineva care să le vorbească şi la şcoală despre calea dreaptă", spune profesorul Batariuc. Prietenia, această floare rară De nouă ani predă religia copiilor. La clasele Liceului "Tudor Vladimirescu" din capitală este profesor de vreo opt ani, iar acesta este locul de care se simte foarte ataşat. Deşi este tânăr, profesorul de religie reuşeşte să capteze atenţia şi respectul elevilor săi, dar şi pe cele ale colegilor. Un fapt mai rar întâlnit în colectivităţi, dar pe care l-am remarcat la profesorii de la "Tudor Vladimirescu", este comuniunea. Sub pavăza unei icoane impunătoare a Mântuitorului Iisus Hristos, pusă la loc de cinste de profesorul Silviu Batariuc, atmosfera în cancelarie este cât se poate de prietenoasă. Binevoitor cu oricine îl salută, profesorul de matematică Ioan Pelteacu este unul dintre seniorii corpului profesoral cu care Ioan se înţelege foarte bine, de la care are multe de învăţat şi fără de care şahul nu ar mai avea farmec. "Cu oamenii nu e ca la fabrică. E o luptă pe termen lung" "Am observat că, odată cu trecerea timpului, elevii se maturizează, devin din ce în ce mai atenţi şi responsabili. Ora aceasta de religie de la şcoală este sămânţa aruncată. Doar în timp se văd roadele. Cu oamenii nu e ca la fabrică, să scoţi piesa imediat, e o luptă pe termen lung. Mă gândesc de multe ori că şi eu la vârsta lor nu am înţeles foarte multe aspecte legate de religie, de credinţă, însă odată cu maturizarea s-au schimbat multe în mine. Sunt convins că Dumnezeu va avea grijă de cei care vin de acasă cu o educaţie religioasă şi care o înmulţesc, va avea grijă şi de aceia dintre ei care sunt receptivi la Cuvântul auzit la şcoală, chiar dacă în familie nu au o conduită în acest sens, dar şi de copiii, oamenii maturi de mâine, pe care credinţa nu-i sensibilizează şi care, poate, vor ajunge într-o zi să trăiască adevărata bucurie", consideră profesorul Ioan-Silviu Batariuc. Mai multe ore de religie "Mai bine am face mai multe ore de religie", spune Mihai, elev în clasa a IX-a F, înainte ca profesorul Batariuc să iasă din clasă. La fel ca şi în alte dăţi, tema pe care au dezbătut-o împreună la ora de religie a fost pe înţelesul şi spre folosul copiilor. Muzica şi tinerii a fost subiectul lecţiei predate de profesor cu ajutorul elevilor săi. După ce, pentru scurt timp, urechile adolescenţilor au fost mângâiate de sonorităţile muzicii religioase, bizantine, a venit momentul în care fiecare şi-a expus preferinţele muzicale. Şi, cum gusturile "nu se discută", elevii au început să-şi numească în gura mare interpreţii îndrăgiţi: Celine Dion, Andra, Florin Salam şi formaţia, Marcel Pavel, Andrea Bocelli, Holograf, Iris, Lady Gaga… "Asta e. Deocamdată acesta este stadiul vostru spiritual. Să ştiţi că şi muzica oglindeşte sufletul şi ca să parafrazez vă pot spune aşa: spuneţi-mi ce muzică ascultaţi, ca să vă spun cine sunteţi", arată profesorul. Concluzia lecţiei, unanim acceptată, a fost că muzica bisericească este cea mântuitoare, pentru că te spiritualizează şi te îndeamnă la contemplare. Sigur că, în afară de muzica din biserică, este şi muzică care te duce până la biserică, care trebuie bine aleasă, tocmai pentru că "voi sunteţi ca nişte copăcei cu tulpina subţire, luaţi de vânt si bătuţi într-o parte. Dacă nu vă îndreptaţi la timp, se îngroaşă tulpina şi copacul nu mai poate fi îndreptat. Rugămintea mea este să fiţi atenţi la ceea ce ascultaţi. Să mergeţi la biserică, să ascultaţi şi muzică bizantină, deoarece este un gen muzical care a rezistat mult în timp, fapt care dă măsura valorii sale", adaugă profesorul Ioan. "Iubirea se poate dărui până la adânci bătrâneţi prin har" Pentru că este un om activ şi un mare iubitor de artă, Ioan-Silviu Batariuc îşi găseşte timp liber şi pentru preocupările sale. Absolvent al unui Master de pictură la Academia de Arte, profesorul face pictură religioasă, şi nu numai. Mai mult, are înclinaţii literare, poetice, mai precis, fiind autorul volumului de poezie creştină "Cu iubirea e ca atunci când îţi faci rugăciunile". Acesta este cel de-al doilea volum de poezie al său, după ce a mai publicat un altul în perioada studenţiei. "Consider acest volum cea mai mare realizare de până acum. Însă nu este realizarea mea, ci el există prin grija lui Dumnezeu. Dacă e ceva bun în cartea asta e de la Dumnezeu, dacă e ceva rău, este de la mine. Titlul se explică simplu, e ca şi cum te-ar pune cineva în faţa lui Dumnezeu, şi astfel nu ai cum să nu poţi avea grijă de inima ta, de iubirea ta. El este dimensiunea veşnică, infuzia de har. Dacă odată mă întrebam cum se poate dărui iubirea până la adânci bătrâneţi, răspunsul pe care mi-l dau astăzi este: prin har", spune autorul. "Ştiu că, dacă te ţii de misiunea ta, Dumnezeu are grijă de tine" A început să scrie poezie creştină după o perioadă în care a citit foarte multe texte filocalice. "Am vrut să văd dacă pot aduce sentimentul religios în zona postmodernismului, fără a perverti acest sentimentul înălţător. Am vrut să văd până unde pot merge. Eu fac o poezie creştină, dar nu în sensul strict al cuvântului, este apofatică, mistică", adaugă poetul. Cumpărătorii acestui volumaş, un mic obiect de artă, cu formatul unei cărţi de rugăciune, sunt oameni credincioşi, vizitatori ai târgurilor organizate în oraş cu ocazia diferitelor evenimente. După ce cumpără un exemplar, revin pentru a lua şi altele cu gândul de a le oferi în dar apropiaţilor. "Un domn m-a întrebat dacă eu sunt chiar aşa cum scriu acolo. I-am zâmbit şi i-am spus că nu sunt un sfânt. Tot ce ştiu este că, dacă te ţii de misiunea ta, indiferent de ce se va întâmpla în jurul tău, Dumnezeu are grijă de tine", conchide artistul Batariuc.