„Orice hărțuire este distrugătoare pentru copii”

Unul din doi copii este victimă a abuzului de tip bullying la școală, potrivit statisticilor prezentate de Asociaţia „Telefonul Copilului”. Dacă bullyingul prinde formă în special în cadrul şcolii sau în faţa blocului, cyberbullyingul apare în mediul online şi poate avea, potrivit specialiştilor, efecte negative mai periculoase şi pe timp mai îndelungat decât hărţuirea clasică. „Părintele este cel care poate observa cel mai repede reacțiile comportamentale ale copilului - victimă a bullyingului. Acesta devine lipsit de chef, de motivație pentru orice activitate, nu mai are poftă de mâncare, este neglijent cu el și cu ceilalți”, potrivit psihologului Iuliana Dobroviceanu.

Un comportament ostil, de excludere, de umilire şi de luare în derâdere a cui­va; un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau probleme de ordin medical/familial). Aceasta este definiţia bullyingului potrivit experţilor UNICEF, care atrag atenţia că aceste tachinări şi umiliri se pot transforma în unele cazuri în îmbrânceli sau chiar în atacuri fizice.

Agresiunea psihică şi fizică în şcoli a luat amploare în ultimii ani, ajungându-se, în 2018, ca unul din doi copii care apelează Telefonul Copilului să fie victimă a acestui fenomen denumit generic „bullying”. Potrivit Asocia­ției „Telefonul Copilului”, 77,22% din situațiile de abuz de tip bullying semnalate la numărul gratuit 116111 au avut loc în grădiniță şi-n școală, iar 22,78% au avut loc în spațiul public. În 40,10% dintre situațiile de abuz de tip bullying, copiii au expus efecte ale acestui fenomen care reprezintă riscuri majore asupra sănătății mintale a copiilor victime. Mai mult, un sfert din victimele bullyingului simt nevoia să se automutileze, au tentative de suicid, gânduri suicidare și doresc să abandoneze școala, mai arată analiza asociaţiei.

Îmbucurător este faptul că, potrivit statisticilor, tot mai mulţi copii încep să prindă curaj şi să povestească cum au fost victime ale bullyingului, în special la şcoală, iar acesta este un prim pas către luarea unor măsuri de ajutorare a acestora.

„Părintele este cel care poate observa cel mai repede reacțiile comportamentale ale copilului și poate semnala acest aspect mai departe specialiștilor. Copilul devine lipsit de chef, de motivație pentru orice activitate, inclusiv cele didactice. Nu mai are poftă de mâncare, nu mai este atent cum se îmbracă, este neglijent cu el și cu ceilalți. Pare că nu mai este atent la ceea ce se întâmplă în jurul său și nu își dorește să schimbe nimic”, ne-a explicat psihologul Iuliana Dobroviceanu, atestat în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi competenţă în expertiză psihologică judiciară. Potrivit psihoterapeutului, victimele bullyingului au o imagine de sine scăzută (copiii cred că merită ca ceilalți să se poarte urât cu ei, că ceilalți au întotdeauna dreptate, că nu sunt buni de nimic și au numai defecte) şi prezintă riscul de a avea probleme în dezvoltarea emoțională (atât victimele, cât și agresorii au tendința de a nu-și exprima emoțiile sau de a nu înțelege emoțiile celor­lalți) şi în relaţionare (cei care au fost victime au tendința de a rămâne victime și în viața adultă sau să devină ei înșiși agresori cu alte persoane).

Totodată, avertizează psihologul, copiii pot retrăi episoadele traumatice în timpul somnului şi vor avea coşmaruri sau vor prezenta simptome somatice/funcțio­nale precum dureri de cap, vărsături, stare de somno­lență, tahicardie, stări de greață. Acestea pot fi consecințele stării de anxietate sau depresie, care ar trebui să-i îngrijoreze pe părinţi şi să-i determine să caute cauza acestor stări.

Cyberbullyingul, hărţuirea în mediul online

Tehnologia la care au astăzi acces copiii ascunde numeroase pericole, iar unul dintre ele este riscul de a deveni victime ale cyberbullyingului, ale cărui efecte sunt mai periculoase decât cele ale bullyingului clasic. De ce? Pentru că cyberbullyingul nu este altceva decât o hărţuire publică, în mediul online, care poate fi continuă, întrucât nu încetează în momentul în care copilul a ieşit de pe poarta şcolii, astfel că şi repercusiunile pot fi pe termen lung. Potrivit psihologului Iuliana Dobroviceanu, cyberbullyingul prezintă următoarele caracteristici: persoana este discreditată în mediul online prin poze trucate, mesaje adresate în nume propriu, primeşte sms-uri răutăcioase de la persoane cunoscute sau de la necunoscuți sau primeşte mesaje de discreditare prin intermediul rețelelor sociale, precum Facebook sau Instagram. De asemenea, victimele sunt prezentate tuturor în situaţii stânjenitoare prin intermediul unor poze sau filmuleţe reale sau trucate. „Şi răspândirea de zvonuri prin sms sau prin aplicațiile de chat atât de populare în rândul copiilor, furtul parolelor conturilor de socializare pentru postarea unor mesaje negative sau crearea unui profil fals pe rețelele de socializare cu pozele false sau postarea de statusuri și comentarii în nume propriu reprezintă tot forme de hărţuire”, sub­liniază Iuliana Dobroviceanu.

Proceduri de identificare și soluționare

Ce pot face autorităţile pentru combaterea fenomenului? Un prim pas este acea lege antibullying care a fost adoptată în luna decembrie 2018 în Parlament. Dar, întrucât a fost adoptată la pachet cu alte modificări la Legea educaţiei ce necesită, în opinia Administraţiei Prezidenţiale, anumite revizuiri, legea a fost trimisă spre reexaminare Parlamentului de către preşedintele statului.

Directorul executiv al Asociaţiei „Telefonul Copilului”, Cătălina Surcel, consideră chiar că este nevoie ca bullyingul să fie recunoscut ca o problemă de sănătate publică, nu doar ca o simplă manifestare a unor procese psihologice individuale. „În acest context, școala trebuie să abordeze bullyingul în mod sistematic, ca parte a Planului de Dezvoltare Instituțională, iar prevenirea și diminuarea bullyingului trebuie să devină indicator de calitate în instituțiile de învățământ, adoptat și monitorizat la nivelul ARACIP. În același timp, monitorizarea audio-video a unităților de învățământ trebuie să fie extinsă și la nivelul grădinițelor”, subliniază Cătălina Surcel.

De asemenea, şcolile ar trebui să dezvolte proceduri de identificare și soluționare a bullyingului, iar anumite teme legate de bullying „să își facă loc în curriculumul școlar în cadrul orelor de consiliere și orientare, dirigenție, ca teme în curriculumul de educație civică și în manualele aferente”. Consilierii școlari ar trebui să aibă atribuții clare în domeniul educației pentru prevenirea bullyingului și să acționeze ca atare la nivelul unităților de învățământ. Însă şi la capitolul acesta şcoala românească este deficitară, existând doar un consilier la 800 de elevi. Posibile soluţii ar fi iniţierea şi derularea în şcoli şi licee a unor programe de consiliere a profesorilor pentru a face faţă unor situaţii de conflict.

Cum pot fi ajutaţi copiii de către părinţi

Părinţii sunt primii care pot observa schimbări la nivelul comportamentului copiilor şi, de aceea, „este bine să petrecem cât mai mult timp cu ei deoarece, cel mai probabil, se simt singuri și neînțeleşi”, este sfatul psihologului Iuliana Dobroviceanu.

În ambele situații, victimă sau agresor, copilul are nevoie de atenția și de sprijinul părinților. În cazul în care copilul este deseori etichetat la școală în grupul de egali, specialistul ne sfătuieşte să-i amintim şi să-i repetăm cum este el, nu cum îl văd sau îi spun ceilalţi. „Prima dată ne gândim cine suntem: frumoși, curajoși, isteți, cuminți, cu bun-simț, sufletiști, apoi ne gândim care sunt persoanele care țin la noi și ne cunosc cu adevărat – familia. Pe urmă ne aducem aminte că colegii noștri dacă gândesc lucruri urâte despre noi înseamnă că nu țin la noi și nu are de ce să ne intereseze ce părere au despre noi”, spune psihologul.

În cazul în care un copil este timid şi cineva îi aruncă o vorbă urâtă sau pur şi simplu este ignorat, părinţii îl pot ajuta prin mai multă implicare: îl ascultă pe copil cu atenție când vorbește (copilul de cele mai multe ori evită să povestească ceea ce i se întâmplă deoarece are impresia că părinții nu au timp să-l asculte), îşi vede copilul ca pe o persoană valoroasă și specială, îi oferă ajutor și sprijin în asumarea unor responsabilități și decizii personale, evită să-şi eticheteze copilul sau să-l critice, îl îmbrăţişează de mai multe ori pe parcursul zilei etc.

„Orice fel de hărțuire este distrugătoare pentru copii și pentru sănătatea lor fizică și psihică. Educația copiilor este pe termen lung și necesită atenție și dăruire zilnică pentru formarea unei personalități echilibrate”, subliniază psihologul Iuliana Dobroviceanu.

Copiii şi părinţii pot primi consiliere apelând numărul Telefonul Copilului 116111, online pe www.116111.ro sau prin intermediul aplicaţiei mobile Happygraff. În perioada noiembrie 2001 – decembrie 2018, peste 2.450.000 de apeluri au fost înregistrate, dintre acestea peste 82.600 de cazuri necesitând consiliere de lungă durată şi/sau intervenţia instituţiilor abilitate.