P o e z i e: Radmila Popovici
cardiac
abia când a rămas
fără miere
i-am îndrăgit și albinele
și moliile
acest stup foșnind
iarna vara aproape
explodându-mi
acum
ascultă atent
ronțăitul carilor
câte ceaiuri tincturi
vinuri câte guri
ce n-au habar
de polen nectar faguri
trântori ai îndulcit
le-ai fost plăcere
și leac înfruntând
cetele de viermi
și căpușe
îîîîmmmm cum bântuie
de jur împrejur sălbăticia
albei înfloriri roiuri bete
zboară se încuibează
pe ici pe colo gata
de orice
numai tu
cu picioarele înfipte
în pământ aștepți
două mâini să-ți scoată
capacul ramele bolnave
să-ți pună altele noi
sau să te lase
cu ai tăi cari
până vor veni
frigurile
sugarii și greierii
ca monoxidul de
carbon
intră tiptil
în marele dormitor
îngerul
a viață fără
duh
duhnește aici
observă și rupe iar
fila cu suflete
moarte
își suflecă mânecile
roase
umple sacul
de polietilenă
cu vise despre război
îl leagă la gură și
cu el pe umeri
pleacă în pace
sugarii și greierii
încep
toți odată să plângă
de foame și Gogol
de scârbă
apa prea dură
citesc și cad
imperii
peste veacul
pleoapelor
amorțite
fântânarii mei
cocoșați se vaită
de apa prea dură
mă prefac
că nu le aud mațele
calcificându-se
râd și
mi se îneacă
sacadat
ecourile
dăruiesc omizii
arhaice
toate ridurile mele
pentru coconul
strălucitor
al posterității
flutur
la destrămare
din păr
vâslesc
fluturii
secera
îmi prind la urechi
noduri
pentru dezlegare
ocupația mea pe timp
de secetă bunica
făcea păpuși
din petice mă lăsa
să le dau viață și
nume seva noru
doru vara mea
e precum
am hărăzit-o
doar că n-am
apucat să tai
știrul
din superlative
să smulg mătrăguna
negărilor și ploile
vin cu secera
tocmai când se coace
otrava iar palmele
îmi sunt deschise
răni de atâta
mângâiere
evantaiul
viitorul urmărește
cu infinitatea de ochi
cum îmi gravez
pe pielea pietrei
străvezii minutele
de reculegere
mă ține de mână
părintește
când îmi brodez
zilele de doliu
cu atomii sclipitori
ai exploziilor
îmi scrie scrisori lungi
ca să am răbdare
cu ceara
din stupii părăsiți de acasă
pentru lumânările care
învie de la săruturi
și chiote
mă păzește
din fașă
ca pe cenușa de argint
din cutia evoluției
inhalându-mă
uneori
când vinul vinii
mă amețește
îl ajung din urmă
să-i aranjez
gulerul
acoperindu-mi
surâsul cochet
cu evantaiul
din magmă
tai cu tăcerea
păienjenișul gândurilor
stric somnul larvelor
lacome le înghit ca să nu
mă înghită ele gura capătă
miros de cerneală
strănut și sar
speriate pe pereții goi
hieroglifele
ochiul spion îmi răscolește
în dulapuri nu găsește
în sertare nu găsește
în genți nu găsește în notițe
se izbește de ideea perfectă
îi fură sensul și-l face
public pe toate rețelele
de dezintegrare
scurtcircuit
mușcate mutante
se înmulțesc în glastre
ca șoarecii pervazurile
se dărâmă mușcatele
ocupă tot spațiul cresc
până în tavan o iau
razna amărăsc aerul
apa cerul devin
de un roșu roșu
aprins
din magmă
și făină de porumb
va ieși o mămăligă
cât soarele
și nimeni
cu tine începe și
sfârșește albul și negrul
pătratelor pe care sar într-un
călcâi până leșin cu tine
din tine decapitez majusculele
numelor rămase în istorie și tot
din tine scriu altele care încă
nu s-au aflat cu tine în palme
smulg știrul cucuta mătrăguna
și semăn inul prosoapelor pentru
pomenirea înecaților în tine
e apa și lutul necunoscut
de mine nu mai știu
decât lipitorile și nimeni
nu poate mai bine ca tine
să mi le aranjeze pe șira
spinării pe ceafă pe umeri pe
pleoape să-mi soarbă virgulele
nepuse parantezele neînchise
și textul acesta care rupe
din mine
citotoxină
cum te-ar mângâia
în plutire tentaculele sprintene
ale cubomeduzei și aerul
ți-ar fi de prisos în
această strâmtoare alegi
numai și numai
morfina
instinctul are un dumnezeu
inconfundabil te închini
în numele imunității
unei bacterii
rătăcești prin spiralele
adn ale agenților tăi
secreți IPR003572
în ceasul al treisprezecelea
cu mâna pe evoluție
îți recunoști identitatea
de amibă
Radmila Popovici s-a născut pe 31 august 1972 în Florițoaia-Veche, raionul Ungheni (Republica Moldova). A absolvit Școala Pedagogică din orașul Călărași (1991) și Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova (1996). A publicat volumele: Mi-s, Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2008; EvAdam, Ed. Gunivas, Chișinău, 2012; A(l)ta, Ed. TipoMoldova, Iași, 2013; Intimatum, Ed. Vinea, București, 2014; Iseult arrive (fr.), Ed. Vinea, București, 2015, și Unicat, Ed. Vinea, București, 2015. Este autoarea versurilor cântecelor cuprinse pe CD-urile de autor: Tu şi eu (2007), O lume în ochi de copil (2008), Portativul cu pistrui (2013, muzica de Marian Stârcea) și Iubire, tu (2014). A semnat textele pentru musical-ul Porţile (2010, muzică de Ghenadie Ciobanu, regie de Sandu Vasilache), pentru spectacolul Douăsprezece scaune (muzică de Valy Boghean, regia de Petru Hadârcă) și pentru spectacolul Pepi Ciorap Lung (muzică de Valy Boghean, regia de Petru Hadârcă). A realizat traducerea și adaptarea pentru opereta Liliacul (muzică de Johann Strauss, regie de Mihai Timofti). Este membră a Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.