Pământul sfinţit de la Buneşti

Pe tărâmurile văduvite de-a lungul istoriei de existenţa aşezămintelor monahale, în apropiere de oraşul Rupea, din judeţul Braşov, se înalţă o mănăstire de maici, închinată Sfântului Gheorghe şi care aduce un plus de spiritualitate comunităţilor de credincioşi din zonă. Situată la marginea localităţii cu acelaşi nume, Mănăstirea Buneşti a fost înfiinţată în anii ce au urmat imediat Revoluţiei din 1989, când libertatea câştigată cu sânge a permis construirea de lăcaşuri de cult şi de mănăstiri.

Dorinţa mare de a zidi oaze de spiritualitate în Ardeal l-a determinat pe mitropolitul Antonie Plămădeală să iniţieze, în primii ani ai libertăţii de sub jugul comunist, construirea mai multor aşezăminte monahale, printre care şi mănăstirea de la Buneşti. În 1991, ierarhul împreună cu preotul paroh de la Buneşti au început demersurile pentru zidirea mănăstirii, iar în 1993 s-a înfiinţat aşezământul monahal. Peste puţin timp, în 1994, au fost aduse aici, de la Mănăstirea Ţigăneşti, primele maici, surorile Filofteia şi Rafaela Potcoavă, nepoate ale părintelui Dumitru Stăniloae. "Am sosit aici, pe 26 martie, după ce mitropolitul Antonie Plămădeală ne-a vizitat la Ţigăneşti şi ne-a rugat să construim o mănăstire pe locul deja ales de părintele Gheorghe Lup din Buneşti. Locul ales pentru zidirea mănăstirii este foarte bun, pentru că este retras. Mănăstirile se zidesc, de regulă, în păduri sau văgăune. Mântuirea nu se caută la suprafaţă, ci în adâncimi", ne-a spus fosta stareţă a mănăstirii, monahia Filofteia.

După amenajarea terenului care aparţinuse odinioară saşilor plecaţi acum în Germania şi care a trecut apoi la Primăria Buneşti, au urmat ani de zbucium şi de jertfă din partea celor două maici, şi nu numai. Imediat au început lucrările de construcţie la biserică şi la corpul chilii. "A fost foarte greu", îşi aminteşte maica Filofteia.

"Toată mănăstirea a fost făcută cu "ia-mă nene", pentru că nu aveam maşină să mergem după bani şi materiale. Am schimbat şi câte 17 maşini până la Oradea, iar până la Bucureşti, cred că 20", a continuat fosta stareţă, maica Filofteia.

Sprijinul oamenilor credincioşi

În timpul lucrărilor de construcţie, în 1995, a fost posibilă şi racordarea mănăstirii la reţeaua de gaze naturale. Acest lucru a fost posibil prin bunăvoinţa lui Iulian Iancu de la Mediaş, care a sponsorizat lucrările de racordare a mănăstirii la reţeaua de gaze care ajunsese în satul Buneşti. Toate demersurile şi lucrările au durat mai bine de un an, după care s-a continuat zidirea bisericii. "Am avut mulţi sponsori care ne-au ajutat să construim biserica. Cel mai important este medicul Vladimir Marinescu, care ne-a sponsorizat pictura şi pavajul din curte, împreună cu prietenii săi din străinătate, Marios Cristofides din Cipru şi Luecke Gudrun din Germania", ne-a mai spus maica Filofteia, cea care a fost stareţă a Mănăstirii Buneşti o mare perioadă de timp. Prima sfinţire a bisericii a avut loc după finalizarea picturii din altar, iar a doua sfinţire, când au fost terminate vitraliile, ambele slujbe fiind oficiate de Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Ultima slujbă de sfinţire a mănăstirii a avut loc anul acesta, slujba fiind oficiată de Preasfinţitul Andrei Făgăraşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Atelier de ţesătorie

Actualmente, la Mănăstirea Buneşti vieţuiesc nouă maici, care participă zilnic la un program liturgic intens, dar şi la alte activităţi. În fiecare zi se oficiază la mănăstire slujbele obişnuite de dimineaţă, urmate de Sfânta Liturghie, iar seara se oficiază Vecernia, urmată de slujba Utreniei. Deşi puţin izolată, mai ascunsă trecătorilor, mănăstirea este vizitată adesea şi de pelerini, însă posibilităţile de cazare ale mănăstirii sunt reduse.

Pe lângă programul liturgic şi cel administrativ, maicile de la Buneşti lucrează într-un frumos atelier de ţesătorie. "De când am plecat la mănăstire, din tinereţe, am învăţat meşteşugul ţesătoriei populare. Din păcate, sunt prea bătrână să mai fac din atelierul nostru un adevărat loc de creaţie populară, iar generaţiile tinere de maici nu mai ştiu să lucreze în astfel de ateliere", ne-a mărturisit maica Filofteia. În ciuda vârstei înaintate, maica lucrează încă în atelierul de ţesătorie, unde a creat sute de modele populare.

"Este un loc binecuvântat de Dumnezeu"

Părintele Valeriu Pintilie oficiază des Sfânta Liturghie şi alte slujbe religioase la Mănăstirea Buneşti, unde sprijină activităţile desfăşurate zilnic aici. Părintele ne-a mărturisit că la slujbele religioase oficiate participă adesea şi credincioşi din sat şi chiar din locuri mai îndepărtate. "Pentru mulţi pelerini este un loc binecuvântat. Biserica mănăstirii este o capodoperă arhitecturală, cu icoane vii, cu scene care ne duc mintea la o Biblie vie. Este frecventată de credincioşi mai mult la sărbători, când credincioşii vin cu tot felul de păsuri. Arată un mod de a gândi, chiar dacă vin în ceasul al 12-lea. Oficiem slujba Vecerniei după-amiaza, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul I, iar dimineaţa, Ceasurile şi Sfânta Liturghie. În fiecare anotimp, priveliştea este minunată. Este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Maicile se ocupă mereu de înfrumuseţarea mănăstirii", ne-a spus părintele Pintilie.