Parastas de 7 ani pentru părintele Constantin Mihoc
La Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea nemţeană Cuejdiu, Protopopiatul Piatra-Neamţ, a fost săvârșită marți, 31 mai 2016, o slujbă de pomenire pentru părintele profesor Constantin Mihoc, fost paroh al Parohiei Ortodoxe Române „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Berlin, la 7 ani de la trecerea sa la Domnul.
Slujba de pomenire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La 7 ani de când părintele Constantin s-a mutat la Domnul, la slujba Parastasului au participat foşti colegi de seminar şi de facultate, membri ai familiei, precum şi numeroşi credincioşi care l-au avut părinte duhovnicesc.
După oficierea Sfintei Liturghii, pentru ca toți cei prezenți să-și amintească de chipul prietenos, blând și jertfelnic al părintelui Constantin Mihoc, au urmărit un film realizat de Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române în anul 2009, în care părintele vorbea despre cinstirea pe care creștinii trebuie să o aducă Maicii Domnului.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evocat personalitatea marcantă a vrednicului de pomenire părinte Constantin.
„A fost foarte legat de această parohie și aș putea mărturisi că, în afara satului său natal, în afara comunității de la Mănăstirea Cristiana din București, satul acesta, Cuejdiu, a fost la fel de apropiat de dânsul. De fiecare dată când venea în țară de la parohia sa de la Berlin, își făcea rost de o zi sau două pentru a veni aici să se întâlnească cu prietenul și colegul său, părintele Florin Sfarghie, dar și cu colegii din împrejurimi. Astăzi au venit aici colegii pentru a fi împreună la pomenirea celui care a însemnat inima generației noastre și care întotdeauna și-a exprimat dorința ca această generație să rămână unită, în comuniune prin rugăciune. Părintele Constantin, prin sufletul său excepțional, a știut să construiască niște punți care rămân puternice și de nezdruncinat și după plecarea sa dintre noi! Ca preot a fost foarte devotat slujirii lui Dumnezeu. El a considerat întotdeauna că forma supremă de întâlnire a noastră și de cultivare a comuniunii și prieteniei noastre este slujirea-împreună în jurul aceluiași Sfânt Altar și împărtășirea împreună din același Sfânt Potir cu Trupul și Sângele lui Hristos. Părintele Constantin a fost un om care s-a pregătit din pruncie pentru slujirea preoțească. A avut șansa să se nască într-o familie foarte evlavioasă și foarte cunoscută în întreaga țară, o familie mărturisitoare și misionară în vremuri grele de persecuție comunistă, ateistă”, a evidențiat Preasfinția Sa. În ziua de 4 august 2009, în timp ce lucra cot la cot cu cei câţiva muncitori pe şantierul viitorului locaş de rugăciune din Berlin, zidul unei construcţii mai vechi s-a dărâmat peste părintele Constantin. Cu toate acestea, părintele a rămas viu în sufletele celor care l-au cunoscut, prin povăţuirile sale duhovniceşti, dar mai ales prin faptele sale, demne de un vrednic slujitor al Sfântului Altar.