Parfumul dulce al satului românesc dintre imensele livezi

Într-o perioadă în care se încearcă recuperarea adevăratelor valori europene şi chiar universale, satul românesc, acest păstrător al culturii şi sacralităţii mentalităţilor străbune, se simte uneori neputincios în faţa provocărilor impuse de emanciparea tehnologică alertă a veacului.

Sunt totuşi locuri despre care mulţi dintre noi nu ştim nici măcar că există, sate care păstrează sâmburele adânc al miezului românesc, care vorbesc despre viaţa şi puterea omului de a respecta obiceiurile neamului şi de a trăi în acest veac grăbit bucuriile naturale ale pământului. Sunt, de asemenea, şi oameni care slujesc slovei tipărite şi al căror suflet îşi revarsă bucuria atunci când aşază în lumină vechea zestre culturală păstrată cu sfinţenie de generaţiile anterioare. Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, cu bucuria fiului care s-a identificat cu satul Rădăşeni oriunde s-a aflat, a aşezat povestea satului în două frumoase minimonografii ilustrate cu imagini exterioare şi interioare ale bisericilor, închinate Sfinţilor Mucenici Mercurie şi Ecaterina, precum şi Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, una mai frumoasă decât alta, ale mormintelor străbunilor şi ale icoanelor şi diverselor obiecte liturgice. Prin dinamica slovei calde şi preţioase aşezată cu rigoare, cu inspiraţie literară şi artistică specifică monahului cărturar, cele două monografii sunt o rechemare la aprofundarea, valorificarea şi propovăduirea valorilor satului românesc adevărat. Imaginea satului "ce se întinde ca o uriaşă grădină între dealuri râpoase, înalte, drepte ca nişte cetăţui, ca nişte morminte din trecut", a cărui vechime se pierde departe în istorie, este întregită de prezentarea cu mult drag a oamenilor şi preoţilor harnici şi evlavioşi, care, prin specificul lor, sunt singulari în ţara Sucevei. Aşezat parcă înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul Creatorului însuşi şi al celor dragi plecaţi în veşnicie, satul Rădăşeni este renumit pentru biserica închinată Sfinţilor Mucenici Mercurie şi Ecaterina, la al cărui proscomidiar se pomenesc până astăzi drept ctitori Ştefan Voievod şi Domniţa Elena. Biserica Sfinţilor Apostoli este o biserică mare, albă, aşezată în plin centrul localităţii şi păstrează ca odor de mare preţ Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, ce are o istorie minunată, plină de tâlc. Icoana pictată la Athos a ocrotit Mănăstirea Râşca, loc în care stăreţea ieroschimonahul Veniamin Piticariu. De aici, de la Rădăşeni, icoana Maicii mult milostive nu s-a mai lăsat dusă, toţi creştinii închinându-i-se cu multă evlavie până astăzi.