Părintele Aurel Bazilescu în temniţa comunistă

S-a născut în 1907 într-o familie simplă de învăţători din comuna doljeană Tălpaşu. De mic copil îi plăcea să meargă la biserică, astfel că, după şcoala primară, a fost îndrumat de preotul satului să urmeze seminarul teologic. În 1928 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în 1933 a terminat Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost remarcat de episcopul Vartolomeu al Râmnicului, care l-a hirotonit pe seama Bisericii domneşti "Sf. Dumitru" din Craiova. Alături de alţi preoţi cu preocupări misionare şi culturale din Craiova, părintele Bazilescu a fondat revista "Renaşterea", în condiţii grafice deosebite şi cu un conţinut bogat în informaţii teologice şi culturale, de evidenţiere a valorilor oltene. Când biserica în care slujea a devenit Catedrală mitropolitană, în 1941, părintele a fost mutat la Biserica "Sf. Arhangheli", totodată ocupând postul de protoiereu de Dolj. După venirea comuniştilor la putere a fost luat în vizorul organelor de represiune, mai ales că fusese printre iniţiatorii colectelor pentru susţinerea văduvelor şi orfanilor de război, dar şi pentru misionarismul depus în Transnistria. La 26 iunie 1959 a fost arestat de Securitate, alături de alţi preoţi craioveni, fiind considerat membru al unui grup care complota pentru răsturnarea regimului comunist. În fapt, părintele Bazilescu şi ceilalţi preoţi se întâlneau în casa parohială de la "Sf. Arhangheli" într-un cerc, unde discutau pe teme teologice şi culturale, similar "Rugului Aprins". Până în 1962, părintele Bazilescu a fost deţinut în Penitenciarul Craiova, la eliberare deplasându-se foarte greu, aproape că nu mai vedea, iar organele interne îi erau afectate de la bătăile din anchete.

A primit Parohia doljeană Pleşoiu, însă, din cauza grelelor suferinţe, în 1970 a trecut la cele veşnice.