Părintele Cleopa Ilie - luminător de suflete pe calea mântuirii
Anul acesta, 2013, se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Cleopa Ilie († 2 decembrie 1998). În acest sens, am considerat necesar să organizăm un moment comemorativ la Patriarhia Română, după cum în anul 2005, la împlinirea a şapte ani de la trecerea sa la Domnul, am organizat un astfel de eveniment ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Mănăstirea Sihăstria, publicând şi un volum omagial-comemorativ pe care l-am intitulat atunci „Părintele Cleopa Ilie – prieten al sfinţilor şi duhovnic al credincioşilor. In memoriam“, Editura TRINITAS, Iaşi, 2005, 285 p. + 34 p. imagini.
Volumul pe care îl lansăm astăzi, apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, cuprinde o mare parte din evocările publicate atunci, unele fiind revăzute de autori.
Alte evocări şi mărturii sunt însă inedite şi recente. Din aproape toate evocările de atunci (2005) şi de acum (2013) se poate desluşi o percepţie comună, şi anume că Părintele Cleopa Ilie a fost şi rămâne un luminător de suflete pe calea mântuirii.
Profund cunoscător al Sfintei Scripturi şi al scrierilor Sfinţilor Părinţi, trăitor statornic în viaţa monahală ortodoxă tradiţională, Părintele Cleopa era, în acelaşi timp, un păstor înţelept şi un misionar plin de zel, adânc ancorat în realitatea timpului prezent, suferind împreună cu poporul în anii grei ai comunismului, dar şi aducând multă pace şi bucurie în sufletele oamenilor care veneau la el spre a primi dezlegare de păcate şi sfat bun pentru viaţă. El era, în mod constant, părinte înţelept şi milostiv, învăţător competent şi exigent, prieten al sfinţilor şi duhovnic al oamenilor, primind în chilia sa ierarhi, preoţi şi monahi, demnitari cu funcţii mari, intelectuali renumiţi, dar şi mulţimi de oameni simpli din oraşe şi sate.
Părintele Cleopa era luminător de suflete, făcător de pace şi aducător de bucurie. Lumina pe care o răspândea prin cuvântul vorbit şi scris, prin faptă şi mod de vieţuire, era lumina harului Duhului Sfânt adunată permanent în suflet prin multă rugăciune pentru sine şi pentru alţii, prin post şi nevoinţe, prin citirea vieţii şi scrierilor Sfinţilor, dar şi prin multă sfătuire cu oameni duhovniceşti contemporani, precum şi prin dragostea părintească pe care o avea faţă de oamenii simpli, smeriţi, darnici şi evlavioşi din popor. Părintele Cleopa simţea duhovniceşte prezenţa harului lui Dumnezeu în poporul răbdător şi jertfelnic, iubitor de Hristos şi de Biserică. De aceea, a fost şi el un duhovnic mult iubit de popor. Părintele Cleopa era cu adevărat un monah matur, fiind un model de ascultare smerită, încât nu pleca niciodată din mănăstire fără aprobarea stareţului şi a ierarhului său când era invitat să predice în altă localitate. Era părinte bun atât pentru vieţuitorii din mănăstiri, cât şi pentru credincioşii din parohii. Preţuia deopotrivă pe preoţii monahi şi pe preoţii de mir, cărora le săruta mâna indiferent de vârsta lor, ştiind bine că prin ei lucrează Hristos în Biserica Sa spre mântuirea oamenilor. El nu judeca pe oameni, ci îi ajuta să devină mai buni. Era aspru privind păcatele oamenilor, dar milostiv cu păcătoşii, călăuzindu-i pe calea mântuirii. Vedea mai întâi chipul lui Dumnezeu din om şi apoi rănile pricinuite de păcate. Ţinea seama de vârsta, starea duhovnicească, responsabilitatea şi râvna fiecărui om. Se referea adesea în predici la sfintele canoane pentru responsabilizarea păcătosului, nu pentru împovărarea lui, cunoscând că scopul sfintelor canoane nu este pedepsirea, ci îndreptarea păcătosului spre mântuire, vindecarea lui spirituală, nu îndepărtarea lui de Biserică. Chiar şi atunci când părea mai sever, el inspira totuşi speranţă şi încredere, înţelepciune şi grijă părintească.
Părintele Cleopa era milostiv şi darnic. Tot ce primea de la credincioşi ca dar pentru sine împărţea altora, însă cu multă smerenie şi discreţie, pentru a nu jena nici pe donator, nici pe primitor. Nu aduna bunuri materiale, nici bani pentru sine, ci doar bunătate în suflet prin tot ceea ce oferea altora. Era darnic şi liber pentru că era omul lui Dumnezeu pentru oameni. În mod deosebit, Părintele Cleopa era un teolog-mărturisitor al prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu în frumuseţea sufletelor oamenilor smeriţi şi în frumuseţea naturii create de El: în păsări, animale, pomi, arbori, plante, flori, ape, munţi, văi, câmpii, soare, lună şi stelele cerului. Ca şi părinţii filocalici de odinioară, el vedea duhovniceşte prezenţa harică a lui Dumnezeu-Cuvântul în cuvintele Scripturii şi în frumuseţile naturii, toate fiind daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni. Iar pentru că se bucura de lumina lor, el răspândea multă bucurie în jurul său, în sufletele celor care îl ascultau vorbind despre înţelepciunea lui Dumnezeu prezentă în făpturile create de El.
Luminile şi virtuţile Părintelui Cleopa evocate pe scurt aici sunt expuse pe larg în mărturiile scrise ale unor oameni care l-au cunoscut personal, mărturii şi evocări cuprinse în volumul prezent.
Luminător de suflete pe calea mântuirii în timpul vieţuirii sale pe pământ, Părintele Cleopa rămâne lumină peste timp, prin moştenirea spirituală pe care ne-a lăsat-o în cuvinte şi fapte duhovniceşti cuprinse în predici şi cărţi, în cugetele şi inimile celor care l-au cunoscut, însă mai ales prin lumina rugăciunilor sale pentru toţi cei care l-au preţuit, dar şi pentru întreaga Biserică.
Ţinând seama că Părintele Cleopa Ilie reprezintă pentru noi toţi: ierarhi, clerici slujitori, monahi ori simpli credincioşi, un mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre, am organizat acest moment solemn de comemorare la Patriarhia Română, pentru a exprima recunoştinţa Bisericii noastre memoriei acestui mare duhovnic al neamului românesc, şi nu în ultimul rând, pentru a face cunoscut faptul că lucrarea duhovnicească a părintelui Cleopa Ilie nu a avut doar un caracter local sau provincial, ci a fost o lucrare misionară care a cuprins întreaga ţară, trecând şi dincolo de hotarele ei, prin ucenici şi prin cărţile sale traduse în limbi străine.
În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, la chemarea vrednicului de pomenire Justinian patriarhul, Părintele arhimandrit Cleopa Ilie a fost chemat la Bucureşti, locuind câteva luni în Reşedinţa patriarhală, unde s-au pus bazele unui amplu program misionar, pe care ulterior Părintele Cleopa l-a desfăşurat în mai multe mănăstiri din ţară, în special în Muntenia şi Banat, ostenindu-se pentru călăuzirea vieţii monahale româneşti pe calea Sfintei Tradiţii a Bisericii noastre Ortodoxe.
Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit la organizarea acestui moment comemorativ şi pe cei care participă, prin rugăciune şi evocare, la pomenirea Părintelui Cleopa Ilie. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cultivăm şi să transmitem lumina primită de la Părintele Cleopa Ilie, ca pe o lumină a Învierii, o călăuză a vieţii şi o arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit la momentul comemorativ organizat de Patriarhia Română cu prilejul împlinirii a 15 ani de la trecerea la viaţa veşnică a Părintelui Cleopa Ilie, luni, 2 decembrie 2013, Palatul Patriarhiei.