„Părintele Dumitru Popescu trăieşte prin fiii lui duhovniceşti“

La Mănăstirea "Radu Vodă" din Capitală, Înalt Preasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au săvârşit la 22 aprilie slujba pomenirii de 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui profesor acad. Dumitru Popescu.

Alături de familie, au participat la slujbă academicieni, profesori de teologie şi de seminar, precum şi foşti ucenici ai marelui teolog. Arhiepiscopul Casian a evocat personalitatea marelui teolog: "Părintele profesor academician Dumitru Popescu a ales o viaţă de urcuş prin cunoaşterea lui Dumnezeu, de la partea teologică şi până la partea duhovnicească şi mistică. A avut o teologie profundă şi creatoare, cu o deschidere mare spre viaţa spirituală şi liturgică în Biserică, o teologie dinamică deschisă spre cultura creştină, o teologie profund misionară. Tema transfigurării a străbătut ca un fir roşu tot scrisul dânsului. În faţa secularizării care conduce la desfigurare spirituală şi antropologică, părintele profesor a propus transfigurarea. Teologia părintelui profesor Dumitru Popescu este şi o teologie apologetică şi eu cred că este providenţială. Părintele nu a găsit în adâncul ştiinţei temeiurile revelaţiei şi ale dialogului şi a adus ca argument în apărarea credinţei teologia duhovnicească, trăită, mistică, nu ca o rătăcire, după cum se spunea, ci ca o împlinire spre dumnezeire. Părintele Dumitru Popescu trăieşte în Biserică prin fiii lui duhovniceşti, care la rândul lor vor forma ucenici şi fii duhovniceşti, iar scrisul său teologic, cu siguranţă, va întări misionar în vremuri grele Biserica într-un dialog inteligent, sincer şi demn între ştiinţă şi credinţă, între teologie şi cultură, între teologie şi toţi cei care formează un popor credincios sub Pantocrator." "Avea o bunătate care iradia" Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, părintele profesor Ştefan Buchiu, a spus că trecerea din această viaţă a părintelui academician Dumitru Popescu constituie un gol care nu poate fi umplut decât prin valorificarea operei şi a gândirii sale şi prin asumarea stării de ucenici ai dânsului. Părintele decan a menţionat faptul că, în ziua pomenirii, la Facultatea de Teologie "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, doi preoţi, a căror teze au fost elaborate sub îndrumarea regretatului profesor, au obţinut titlul de doctor în teologie. Domnul academician Emilian Popescu a vorbit despre regretatul său coleg, evidenţiind faptul că acesta "a fost un om plin cu daruri native foarte mari, o inteligenţă deosebită, o gândire sintetică, clară. Lucrurile acestea le-a pus în slujba teologiei şi a Bisericii. A fost un profesor strălucit al facultăţii, care s-a impus nu numai pe plan naţional, ci şi internaţional. Avea o bunătate care iradia. A făcut foarte mult bine şi prezenţa a atâtor oameni şi la înmormântare şi aici explică faptul acesta. Nu a ales, aşa cum aleg mulţi alţii, dacă merită cineva să beneficieze de un bine. El a făcut binele şi l-a aruncat, cum se spune, în mare. Cei care au primit acest beneficiu au o răspundere în faţa lui Dumnezeu". Slujba de pomenire a fost precedată de o vizită la mormântul eruditului profesor.