Părintele Ezechil Oancea, fost consilier economic la Sibiu, a trecut în veşnicie

Data: 07 Mai 2014

Pe 29 aprilie a trecut la cele veşnice părintele Ezechil Oancea, un vrednic slujitor al Domnului şi harnic ostenitor la Centrul eparhial din Sibiu. Slujba înmormântării a fost oficiată pe 2 mai, în Catedrala mitropolitană din Sibiu de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi un sobor de preoţi.

Familia, rudele, apropiaţii şi toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Ezechil Oancea au venit să-şi ia rămas-bun de la cel care le-a fost ajutor de nădejde, părinte duhovnicesc, prieten şi coleg.

Părintele Oancea s-a născut la 13 mai 1941, la Sibiu, din părinţii Ezechil şi Elena. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu, iar în 1965 s-a înscris la cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din cetatea transilvană. În 10 octombrie 1969 s-a căsătorit cu Florica Dinescu. În 1969 a fost angajat în administraţia Centrului eparhial Sibiu, la secţia economică. În scurt timp a fost remarcat de vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Mladin, care l-a numit şef al Tipografiei „Şaguniana“ a eparhiei. În 1970 a fost hirotonit diacon, iar în 1977 a fost hirotesit iconom. În 1987 a fost hirotesit iconom stavrofor-arhidiacon.

Imediat după evenimentele din 1989, părintele Ezechil Oancea a fost numit consilier economic la eparhia sibiană, slujind timp de 17 ani în această funcţie. A fost hirotonit preot în Duminica Floriilor, pe seama Capelei mitropolitane şi a fost hirotesit şi duhovnic. În anul 2003, a primit distincţia Crucea Patriarhală pentru activitatea pastorală şi administrativă. În 2007 a fost pensionat şi îmbisericit la Catedrala mitropolitană din Sibiu, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Laurenţiu.

A primit, în semn de recunoştinţă pentru întreaga activitate, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Ardealului, şi anume Crucea Şaguniană, în anul 2013. Toţi cei apropiaţi, cunoscuţii şi fii duhovniceşti vor păstra mereu în amintire imaginea unui bun slujitor al Bisericii străbune, vrednic ostenitor pentru cele sfinte şi un prieten de mare nădejde. (Ştefan Mărculeţ)